vineri, 28 decembrie 2018

Craciun 2018/ Schitul Closca

Sunt locuri care te urmeaza oriune ai fi. Si oameni.
Da, am strabatut lumea ...am traversat oceanele lumii mergand inainte si intorcandu-ma la locul in care imi tin certificatul de nastere si cel de deces al lui Grig, am luat cu mine, in ADN-ul meu, multe din ceea ce am vazut si trait...am in inima mea frunzele din padurile din California si cactusii din Arizona... apa din izvorul sfantului Serafim si cantarile maicilor, dar si intunericul strapuns de lumina lumanarilor de la Closca si mirosul de tamaie si clinchetul cadelnitei cand parintele Iacob iese si cadeste sfintii...
Cum putea sa fie Craciun, si eu, fara nimic de facut in lume, sa nu fiu acolo?
Am fost la Closca in noaptea de priveghere...
Ce as putea sa spun in plus, in afara unor mici fragmente din slujba privegherii?
Ma simt neputincioasa si nevrednica pana si de transcrierea lor ...


Veniți să ne bucurăm întru Domnul, povestind taina ce este de față.
 Zidul cel despărțitor acum cade; sabia cea de foc se îndepărtează; heruvimul nu mai păzește pomul vieții, iar eu mă împărtășesc din dulceața din rai, de la care m-am îndepărtat prin neascultare. Căci chipul cel neschimbat al Tatălui, pecetea veșniciei Lui, înfățișare de rob primește, ieșind din Maica ce nu știe de nuntă, nesuferind schimbare: că 3 a rămas ce era, Dumnezeu adevărat fiind, și a luat ce nu era, om făcându-Se, din iubire de oameni.
 Acestuia să strigăm: Cel ce Te-ai născut din Fecioară, Dumnezeule, miluiește-ne pe noi 
Domnul Iisus născându-Se din curata Fecioară, toate s-au luminat; că păstorii cântând din fluiere, iar magii închinându-se și îngerii slăvind, Irod s-a tulburat. Că Dumnezeu în trup S-a arătat, Mântuitorul sufletelor noastre . Împărăția Ta este împărăția tuturor veacurilor și stăpânirea Ta rămâne întru tot neamul și neamul, Hristoase Dumnezeule, Cel ce Te-ai întrupat din Duhul Sfânt și din pururea Fecioara Maria și Te-ai făcut om. Lumină ne-a strălucit nouă, Hristoase Dumnezeule, venirea Ta; lumina cea din Lumină, strălucirea Tatălui, toată făptura ai luminat. Suflarea toată Te laudă pe Tine, chipul slavei Tatălui. Cel ce ești și mai înainte ai fost și ai strălucit din Fecioară, Dumnezeule, miluiește-ne pe noi .
Ce vom aduce Ție, Hristoase? Că Te-ai arătat pe pământ ca un om, pentru noi. Fiecare din făpturile cele zidite de Tine mulțumire aduce Ție: îngerii – cântarea, cerurile – steaua, magii – darurile, păstorii – minunea, pământul – peștera, pustiul – ieslea, iar noi – pe Maica Fecioara. Dumnezeule, Cel ce ești mai înainte de veci, miluiește-ne pe noi 

Răsărit-ai, Hristoase, din Fecioară, ca un soare înțelegător al dreptății; și steaua Te-a arătat încăput în peșteră, pe Tine, Cel neîncăput. Pe magi i-ai îndreptat spre închinarea Ta; cu care împreună Te slăvim, Dătătorule de viață, slavă Ție! 
Iubesc catavasiile Nasterii Domnului. Ele sunt dintre cantarile mele preferate... Si parintele Leontie ni le-a cantat ...

Hristos se naște, slăviți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul, și cu veselie lăudați-L popoare, că S-a preaslăvit.




Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptații, și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ție!

Astăzi toate se umplu de bucurie, Hristos născându-Se din Fecioară.
Si asa a fost... cu bucurie mare , intr-o liniste pe care pana si copilasii au respectat-o , pentru ca am avut cu noi trei copii minunati : pe Nicodim -5 luni, pe Pavel,de un un an si jumatate si pe Mihaela-Ecaterina doi ani jumatate , aproape trei...si ei au privegheat cu noi dormind cum au putut in bratele mamelor lui, iar Pavel in bratele tatalui...fara niciun zgomot, fara sa arate altceva decat cum harul Duhului Sfant se pogoara pe inima curata!





Si m-am intors la Closca, a treia zi de Craciun...Ziua de praznuire a Sfantului Stefan Arhidiaconul


Fraţilor, orice om să fie grabnic la ascultare, zăbavnic la mânie. Că mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. Pentru aceea, lepădând toată spurcăciunea şi prisosinţa răutăţii, primiţi cu blândeţe cuvântul sădit în voi, care poate să mântuiască sufletele voastre. Dar faceţi-vă împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători ai lui, amăgindu-vă pe voi înşivă. Căci, dacă cineva este ascultător al cuvântului, iar nu şi împlinitor, el seamănă cu omul care priveşte în oglindă faţa firii sale; s-a privit pe sine şi s-a dus şi îndată a uitat ce fel era. Cine s-a uitat, însă, de aproape în legea cea desăvârşită a libertăţii şi a stăruit în ea, făcându-se nu ascultător care uită, ci împlinitor al lucrului, acela fericit va fi în lucrarea sa. Dacă cineva socoteşte că e cucernic, dar nu îşi ţine limba în frâu, ci amăgeşte inima, cucernicia acestuia este zadarnică. Cucernicia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl, aceasta este: să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim pe noi fără de pată din partea lumii.

Apostolul:Ap Iacov 1, 19-27
|"În vremea aceea, ieşind Iisus în drum ca să plece, a alergat cineva către El şi, îngenunchind înaintea Lui, îl întreba: Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică? Iar Iisus i-a răspuns: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât singur Dumnezeu. Ştii poruncile: «Să nu ucizi, să nu fii desfrânat, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, să nu înşeli pe nimeni, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta». Iar el I-a zis: Învăţătorule, acestea toate le-am păzit din tinereţile mele. Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru îţi mai lipseşte: Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei avea comoară în cer; şi apoi, luând crucea, vino şi urmează Mie. Dar el, întristându-se de cuvântul acesta, a plecat mâhnit, căci avea multe bogăţii. Şi Iisus, uitându-Se în jur, a zis către ucenicii Săi: Cât de greu vor intra cei bogaţi în Împărăţia lui Dumnezeu! Iar ucenicii erau uimiţi de cuvintele Lui. Dar Iisus, răspunzând iarăşi, le-a zis: Fiilor, cât de greu este celor ce se încred în bogăţii să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! Mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului, decât bogatului să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii către alţii: Şi cine poate să se mântuiască? Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu. Căci la Dumnezeu toate sunt cu putinţă."
Ev. Marcu 10, 17-27







Cu împărătească cunună a fost încununat creștetul tău, din chinurile cele pe care le-ai răbdat pentru Hristos Dumnezeu, întâi-pătimitorule între mucenici. Că tu, mustrând nebunia iudeilor, ai văzut pe Mântuitorul tău de-a dreapta Tatălui. Pe Acela roagă-L pentru sufletele noastre.
Am trait la Closca un timp al rugaciunii parintilor care slujesc acolo, al bucurii sarbatorilor impreuna, cu oameni dragi ...

Din nefericire bucuriile insa trec repede...ramane insa amintirea clipelor in care m-am vrut mai buna, mai  aproape de Dumnezeu-Prunc Sfant...in care mi-am vrut inima pestera si iesle...sau macar precum magarul si boul din icoana Nasterii, cu respiratia mea sa-L incalzesc...


luni, 24 decembrie 2018

Ziua de azi, ziua iubirii...


Am venit de la Bucuresti pe ploaie...ploaie torentiala! Din autogara am luat un taxi cu un sofer aproape mut:
-In parcare la Ialomita i-am spus si el doar a dat din cap si a pornit.
 -O, ce bine, nu are chef de vorba! mi-am spus, bucuroasa ca pot sa-mi continui gandurile.
 Numai ca el a luat-o pe bulevardul principal si cand mai era un pic pana la destinatie, m-a intrebat:
-Pot sa va las in strada ,cumva lateral?

Era clar ca nu avea niciun chef si am acceptat, desi eram nemultumita ...sa raman in ploaie, sa traversez strada dupa schimbarea semaforului, sa merg fara umbrela si fara gluga, tragand si bagajul nu era chiar visul meu de iarna, dar era atat de morocanos incat am confirmat, am platit lasand ciubucul cu care deja suntem obisnuiti, abia atunci, a prins viata si multumindu-mi, mi-a zis:
-O seara placuta!
Imi venea sa-i zic:
-Cum poti sa-mi urezi asta cand tu ma lasi in ploaie?Ii poti povesti mamei tale, sotiei tale, iubitei tale, fiicei tale ca pe banii mei , asa intelegi tu sa te comporti?
Dar am strans nemultumirea in mine si am pornit pe jos, prin ploaie, spre magazin... spre casa...   
 Acasa era frig si am vazut ca centrala termica de apartament era in avarie.L-am sunat pe patronul firmei care a instalat-o...da, stiu, era duminica seara, dar atat timp cat ei imi fac service-ul si nu au nicio persoana sa raspunda de asta, mi s-a parut normal sa-l intreb ce sa fac...m-a ajutat, chiar m-a ajutat sa o resetez si centrala a pornit, doar ca presiunea arata mai mare, mult mai mare si temperatura apei la fel. Si am luat geanta cu actele si am pus-o la usa, daca sare in aer casa si raman in viata,  sa pot sa iau actele...Si am dormit prost!
Nu vreau sa scriu cum a fost intalnirea de la sediul lor dimineata si cum se uita la mine un meserias cand i-am spus ce temeri am avut! Presiunea putea inca creste si oricat ar fi fost, centrala nu ar fi facut decat sa dea apa afara din ea si gata!
Faptul ca nu stiam asta era dovada, dupa el, de prostie! Si m-a privit exact asa!
Si am plecat iar capul!
Astazi am fost la o banca, la sediul lor central  si functionara de acolo, o tanara foarte frumoasa si foarte frumos imbracata, mi-a spus ca bancomatul nu mai are banii si inca nu au venit sa-l alimenteze, dar o vor face in cursul zilei!
-Frumos va sade!-i-am zis spontan!
Am regretat ca am suparat-o, mi-am cerut scuze apoi, i-am spus ca remarca era pentru marii ei patroni austrieci, dar ...raul fusese facut! Si pe mine m-a durut cel mai tare !
Pentru ca m-a durut pentru tara aceasta !Tara aceasta de care sunt iremediabil indragostita ...
Am strabatut o mare parte din lume si am vazut atatia oameni frumosi si atatea peisaje minunate , dar nicaieri privind in jur  nu mi s-a taiat ca aici respiratia... nici macar la Marele Canion!
Stiu niste versuri scrise de un mare poet, Adrian Paunescu, exact pentru noi, exact pentru acum!Pentru aceasta stare pe care o traiesc...



Eu n-am să mă fac bine niciodată
Mereu voi suferi de-o boală grea,
Simțindu-mi conștiința vinovată,
Că nu e totul bine-n țara mea.
..................................................
Mi-am investit și nervi și timp și viața,
În drumul care m-a ademenit
Și-am acceptat să dorm pe copci de gheață
Și să trăiesc pe muche de cuțit.

Puteam să-mi fac în alte părți avere,
Puteam să fiu un bun european,
Puteam să mă înscriu la mamifere,
Ins metabolic de la an la an.

Puteam să am un os, cum au toți servii,
Să-l rod meschin și fără de idei
Dar epocii eu i-am cedat toți nervii
Și ea nu-mi dă nici drogurile ei.

Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Tară,
Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Neam,
Nu e-năuntru hiba, ci afară,
Trăiam un veac, abil dacă eram.

...............................................

Și n-am să pot să-ngadui niciodată,
Acest trup nelegiuit, al meu,
Să-nvețe nebunia blestemată
De-ai fi ușor când țării îi e greu.

Ca fluturele părăsind omida,
Când vine peste toți o clipă grea,
Sunt un atlant murind cu Atlantida,
Deși puteam zbura, dacă voia.

N-aveți la dumneavoastră-n farmacie,
Medicamente, boala să-mi luați,
Un singur leac îmi trebuiește mie:
Să-i pot vedea pe ceilalți vindecați.

Durerea de a privi cum lumea pare a se distruge...Valori tot mai putin aratate ca sa fie reper... Durerea de a fi  alaturi de oameni carora nu le pasa de Dumnezeu ...si cred ca le pasa...dar dumnezeu lor inseamna trupul lor, cariera lor, elefantii pe care si-i atarna in dormitoare , "energia " pe care o cauta cu sete , cu febra ...
Si totul e atat de simplu! Totul e minunat de simplu... totul este o iesle in care in curand o Fecioara naste un Pruncut Sfant!An de an praznuim acest moment petrecut acum mai mult de 2000 de ani! 
Ce minunat trebuie sa fi fost acolo... o tanara curata ... femei venind in graba cu bucuria mamelor care stiu, care au trait si vor mai trai... o stea aparuta deasupra,un ceas inainte de aparitia luceafarului si o taina...un timp oprit in loc in aerul mirosind a tamaie si smirna...in cantari de ingeri ...si-n ieslea mica a animalelor intre ele, la caldura lor El...Imparatul...El, Dumnezeu Cel vechi de zile privind o lume pe care o dorea scapata de pacat...intoarsa in Rai...
200 de ani a plans Adam la poarta raiului...Si prin nasterea lui Dumnezeu ni s-a deschis Raiul ... Dar nu L-am vrut!Nici acum nu-L vrem! Multi dintre noi...prea multi... mult prea multi...
Si ce putem face?
Intrebam azi parintele duhovnic si  sfintia sa,  bolnav si impovarat mi-a spus"metanoia", intoarcerea de pe un drum gresit cu nadejdea mantuirii, a revenirii la demnitatea lui Adam... mai mult decat Fiul Risipitor...dar nu vom gasi aceasta nadejde, decat cand vom fi constienti cat am coborat in cele mai de jos ale existentei, cand vom plange pentru pacate si plangand vom si castiga nadejdea mantuirii, pentru ca ...Dumnezeu, Cel care ma iubeste smintitor de mult si mereu iertator, nu ma poate lasa fara iertare... si pe Adam l-a iertat si l-a primit in Rai... si pentru el s-a nascut in pestera, ca astfel sa-l readuca in Raiul pentru care l-a creat...
E complicat... Desigur e complicat...
Am avut un post in care principala mea lupta a fost cu lumea. Asta am vazut! Asta a ingaduit Dumnezeu, sa-mi arate Satana. Si lupta a fost cumplita...pentru ca toate cele urate mi-au fost dezvaluite...Am avut un timp in care nici macar nu am putut, vazandu-i in pacatele lor, sa ma mai rog pentru oamenii pe care credeam ca-i iubesc...Apoi am inteles ca nu-i al meu sa ma mahnesc atat de mult pentru caderile lor! Ca ei sunt ai lui Dumnezeu si-n grija Lui ...ca asa cum pe mine cazuta si mai mult decat cazuta,m-a adunat si ma aduna mereu si m-a iertat si m-a iubit, asa e si iubirea pentru ei...
Si cand am inteles asta, am transformat ziua intr-o zi a  iubirii atat cat omeneste poate fi... si am plecat pe drumul meu...singura lumeste, ca si pana acum, doar ca in spatele meu, bolnav, suferind si arzand ca o lumanare in palpairii dumnezeiesti, un monah vegheaza ca eu ...eu sa ajung la iesle, sa ingenunchez si cu suflet curatit prin iertarea lui Dumnezeu, Sa-L primesc si primindu-L sa degust Raiul ...ca o pregustare a unei Vietii  adevarate...
Voi pleca curand la Closca,la privegherea pentru Nasterea Domnului...
Imi imaginez nu Diveevo, pentru ca acolo inca nu-i aceasta sarbatoare, ci Arizona si Platina mea draga... o sa inceapa privegherile... prin mila lui Dumnezeu ma vor pomeni si pe mine si pe multi dintre voi, cei dragi mie  si pomenirea ma muta acolo, cu ei, cu voi toti, cei care Il iubiti de Iisus Hristos ... in Ieslea in care intre animale, Sfant, Sfant, Sfant ... cu ochi luminosi si intelegatori ne priveste, iubindu-ne asa cum nimeni, niciodata nu ne va iubi! 



sâmbătă, 8 decembrie 2018

Cocorul

Sunt un om binecuvantat de Dumnezeu!
El m-a ales prunc abia zamislit in pantecele mamei mele si tot El, din iubire, a zis ca eu, sa fiu femeie...Mama zicea ca eu sunt copilul ei, adus de cocori...
Am crescut usor, fara convulsiile varstelor parcurse, aproape nestiuta intre surori mai mari si frumoase... un pui de cocor uratel... cu fulgi incretiti de zbenguiala  si picioarele mereu julite ...
Nu, nu m-au iubit!
Se vor supara iar pe mine si surorile si copiii mei... dar acesta e adevarul, ca nu m-au iubit! Pentru ca aveau atatea de facut si atatea de iubit... anii grei ai comunismului in care ei, saracii pierdeau pamantul din strabuni, utilaje cu care il lucrau, paduri, luciu de apa... aurul strans de bunici .Dreptul de a lucra conform scolilor facute era anulat de neinregimentarea in comunism si tot ce le ramanea, era demnitatea pe care oricate arestari indura tata si oricate demersuri disperate facea mama sa-l scoata din temnita, nimeni nu reusea sa le-o infranga: demnitatea de a fi oameni nerobiti demonului comunist...
Si atunci... cine sa mangaie o frunte de copil negricios si slabanog...aiurit... pierdut intr-o copilariei in care cartile erau primul prieten si apoi, strada toata ...
Si am crescut asa, stiind ca eu nu-s ca ele, surorile mai mari, nici atat de frumoasa, nici atat de desteapta...si desi nu se spuneau cuvinte mari in familia noastra, iubirea si dragostea fiind cuvinte interzise, am stiut, am simtit ca nu ma iubesc...
Doamne, de ce ma gandesc tot la iubire? Grig e mort de 11 ani...mort... mort... mort pentru acesta lume ...Inviat in cealalta... si oricat de greu mi-ar fi, trebuie sa inteleg ceea ce imi spunea parintele duhovnic, ca nimeni nu are nicio obligatie in ceea ce ma priveste...Ca singura trebuie sa-mi duc acesta cruce a vaduviei, a singuratatii in care nimeni nu stie de tine, ce faci, unde esti decat daca scrii pe blog!
11 ani de la moartea lui Grig!
Zilele trecute, parintele pustnic a privit razant o fotografie a mea din acele zile ale plecarii lui Grig si a zis:
-Nu, nu v-am cunoscut asa!
Bucuros ca nu a facut-o! Si eu sunt bucuroasa ca femeia aceia a murit!
De mii de ori prefer acesta singuratate lumeasca pentru ca ea este pasul acela care lipsea catre Dumnezeu...
Si ma gandesc iar...la cateva ore pana la alta pomenire pentru Grig, la aceasta cruce a neiubirii,ca ea este un dar de la Dumnezeu, ca astfel sa simt mai complet, mai adevarat, ca Cel care e totdeauna alaturi, Cel care ma aduna, Singurul care nu ma paraseste, este Dumnezeu-Cel care m-a ales din pantecele mamei, desi eram un pui de cocor  uratel , cu penele zburlite...
Si stiind aceasta, am putere sa zbor...
Azi noapte am avut iarasi un moment dificil ca sanatate...de cateva saptamani ma chinui sa gasesc un medic specialist...un ragaz sa-l consult, adica el sa ma consulte pe mine, intre timp ma simt bine/ma simt rau... este o alternanta care ma zapaceste si incurca...nu am dormit mai deloc...azi am fost pe traseul obisnuit al zilei de vineri la care am adaugat iar cumparaturi...cumparaturi pentru parastasul lui Grig  si cand credeam ca am o zi jumate sa pregatesc parastasul, am aflat ca am doar jumate de zi... defapt o parte de seara ...nu aveam masina cu care sa ma duc maine la schit,nimeni nu era alaturi sa ma ajute la ceva ... singura...singura...singura... acum e deja dimineata, nu stiu cum am reusit... eu doar ziceam" Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma" si mai plangeam putin amestecand in cate o oala, nu stiu ce gust au, ar trebui sa fie sarate de lacrimi, dar cred ca sunt binecuvantate asa cum or fi!
Acum totul e impachetat si coliva cu rodii e pe hol...poate voi dormi un pic...Dar cui ii trebuie somn? Intr-o zi si eu voi adormi si" Fericiti sunt cei pe care i-ai ales si i-ai primit Doamne..."Fericit e cel care are pe cineva sa-l planga si cred ca fericit ar trebui sa fie cel care plange, poate aceasta e fericirea pe care o cautam la Diveevo, nu stiu...inca nu stiu ...
 Stiu doar ca atat de dor imi e, ca as zbura ca un cocor adevarat sa ma intind un pic pe placa lui de mormant ...s-o incalzesc ... sa ma incalzesc...


miercuri, 21 noiembrie 2018

Zile de toamna tarzie

Oriunde as fi, cu mine e lumea prin care am umblat...
In toamna aceasta, intr-un singur mod, mi-am depasit copiii mei ... niciunul dintre ei nu a trecut Atlanticul.Doar Parintele  a facut-o, iar mie, sfintia sa mi se pare cel mai umblat! Nu pentru ca paseste cu piciorul, ci pentru ca sunt minti stralucite care reusesc sa ajunga inaintea noastra pe alte meridiane...
In zilele dinainte de plecarea mea, imi spunea cum voi trece Atlanticul...si tot drumul pana la parintele Efrem si cred cu tarie ca daca m-am intors sanatoasa, am facut-o pentru ca sfintia sa ma astepta...
Ma trezesc si vad padurea aurie din California, parca urc cele cateva trepte spre manastirea in care ca un cocon in burta mamei, stau in rugaciunile parintilor... Aud clopotul asa cum il auzeam cand eram pierduta in padure si sunetul clar al clopotului e sunet de iubire....Veniti, veniti sa ne inchinam si  cadem la Hristos...
Adormitii mei... Alison- Elise...sora pe care o voi cunoaste Dincolo...








 Poate azi, acolo, la Platina e o zi intunecata...poate deja a plouat in mult arsa Californie...dar pentru mine, Platina ramane in lumina aceia dumnezeiasca a chemarii sfintilor care au vietuit acolo...Veniti sa ne inchinam si sa cadem la insusi Hristos, Imparatul si Dumnezeul nostru, dar si al chemarii monahilor de acum,  ucenicii cei de acum, ai celui de la care a pornit invatatura...Cuviosul Seafim...






 Privesc in fotografii... vasele cu apa pentru pasarele...


 cata pace poate fi langa un mormant gol...

si cat de luminat poate fi cerul de deasupra lui

 Si cat de dor imi poate fi, nu de un loc, ci de o stare a inimii in care se odihnea Hristos...










M-am intors in lume, desi puteam ramane, portile unei manastiri sunt deschise pentru mine acolo, adica si acolo, cred cu tarie ca toate manastirile care au ca baza iubirea lui Hristos te primesc , chiar daca esti batran si neputincios...Cred si ma alina asta. Ma alina pentru ca traiesc in lume strivita de lipsa de iubire si poate nu as simti-o atat de profund daca eu insumi nu as fi deficitara in iubire .
Iubim?Il iubim noi pe aproapele nostru, sau doar il folosim, platind la randul nostru tribut pentru folosire?
Il iubim pe Hristos?
Sau mai corect, Il iubesc pe Hristos? Si daca Il iubesc cum de nu pot duce lipsa de iubire a celor pe care Dumnezeu mi-i pune alaturi?
Merg pe un drum...De zece ani si 11 luni merg pe acest drum care e viata mea, singura.Copiii au zburat de langa mine, au propria lor viata in care isi traiesc propriile lor iubiri. Mama lor e o certitudine! Oriunde vor fi, la orice ora din zi si din noapte, la orice rasarit de lumina, stingere sau licarit de stele, iubirea mamei e aceiasi constanta! Nu trebuie s-o castige! O au!Si pentru ca o au ... ca noi toti...cand ai iubire...nu demonstrezi ca iubesti!
Desigur multi oameni imi spun ca ma iubesc...dar fiecare, doar cand e singur si nefericit: o tanara m-a iubit mult pana s-a maritat, niste oameni pana le-am rezolvat niste probleme, altii pana au castigat prin mine niste amarati de bani sau alte avantaje, unii m-au stors de prieteni, diverse ...si in lipsa aceasta de iubire si eu m-am trezit cu inima goala... pentru ca doare, doare rau de tot, gheata in care te invaluieste lumea...Nu iubim ca sa fim iubiti! Desigur, nu de aceia iubim...iubirea nu cauta ale sale...
"Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.Dragostea nu cade niciodată..."
Iubirea adevarata nu are logica ... spune sfantul Pavel " Dragostea indelung rabda", dar uneori, desi nu gandeste raul, si intelege ca nici nu merita sa fii iubit, inima, prinsa in gheata celuilalt, moare si ea...
Si eu simt ca inima mea moare...Si-as vrea sa strig :aveti grija, inima mea moare! Si veti pierde ...desigur doar pentru aici si acum, pentru ca iubirea pe care v-o port,cred ca o sa mearga cu mine Dincolo... cred ca o voi lua cu mine... dar, dragii mei, aveti grija! Inima mea da semne de oboseala...si printre crengile goale nu mai vad decat cerul...







joi, 15 noiembrie 2018

America...America...America /ultima parte

Am dormit in seara aceia, doar cateva ore, pentru ca pana tarziu in dimineata am stat de vorba cu gazdele noastre... parintele Florin si presbitera Madalina, miluitorii nostri...
Apoi dimineata am plecat  spre catedrala unde se afla sfantul Ioan,  hotarati sa mergem la liturghie ,  dar nu a fost deloc usor! Ne-am trezit blocati in trafic si am ajuns tarziu in San Francisco, asa ca prima obtiune a fost ... Google!


Ne-am plimbat si odihnit intr-un spatiu care ni s-a parut fiecaruia diferit. Mie mi s-a parut frumos si in interesul salariatilor... sa fie relaxati... sa fie hraniti si multumiti... 
Tinerilor li s-a parut artificial!













veveritele se plimbau insa nestingherite de nimeni





apoi ...San Francisco nu m-a dezamăgit nici la capitolul panorame urbane... Twin Peaks, dealul de pe care poți admira întregul oraș californian.













am revenit apoi in oras


casute victoriene și eduardiene



parcurile imense 



Lombard Street, strada plina de gradini  printre care, cei curajosi,  coboara cu masina 























am coborat si noi , evident... si chiar de doua ori ca fiecare sofer sa aibe partea lui de bucurie!



si apoi am plecat in port... 
Leii de mare de la Fisherman’s Wharf

Fisherman’s Wharf este o mare zonă turistică, aflată de-a lungul portului și cuprinde mai multe pier-uri, dintre care se remarcă faimosul Pier 39. Ce găsești aici? Pe scurt: o mulțime de restaurante, fast-food-uri, carusele, un acvariu, suveniruri, vată pe băț colorată, magazine pline cu șosete amuzante, magazine dedicate oamenilor stângaci, o scară cu trepte care simulează sunetele clapelor de pian atunci când pășești pe ele, înghețată, concerte în aer liber și oameni veseli.


Eu nu am mers...am preferat obosita sa ma odihnesc pe o banca...Uneori imi simt oboseala trupului...













si apoi...cel mai frumos pod din America!Podul Golden Gate, valurile Pacificului și un apus minunat

papadii ca toate papadiile


aceiasi iarba




doar podul... podul face diferenta! Scriu si rad! E doar o gluma... Podul este spectaculos, cu adevarat!


Podul Golden Gate (în engleză în original Golden Gate Bridge), situat în partea de vest a Statelor Unite în statul California, a fost inugurat la 27 mai 1937. În prima zi a dării în folosință podul a fost deschis numai pietonilor, în acea zi, numită „Ziua Pietonilor”, fiind traversat de 200.000 de persoane. Cu o deschidere de 1.280 m, Podul Golden Gate leagă orașul San Francisco de orașul Sausalito, fiind situat peste strâmtoarea Golden Gate ce face legătura între Oceanul Pacific (la vest) și Golful San Francisco (la est).

Podul, care are o lungime totală de 2.737 m, a devenit celebru prin faptul că a fost prima construcție uriașă suspendată la peste 150 m deasupra nivelului apei, fiind în același timp un exemplu strălucit al stilului arhitectural „Art Deco” târziu din Statele Unite. A devenit repede un simbol marcant al orașului San Francisco, fiind adesea identificat cu spiritul liberal al acestui influent oraș californian.

Primele planuri de a lega printr-un pod cele două maluri a strâmtorii Golden Gate datează din anul 1871, mulți specialiști având îndoieli cu privire la posibilitatea finanțării acestui proiect. În anul 1920 s-au reînoit pregătirile de realizare a proiectului, cu toate obiecțiile și acțiunile de boicotare ale proprietarilor de vapoare ale căror vase traversau strâmtoarea. Perioada de construcție a podului a durat între data de 5 ianuarie 1933 până la data de 27 mai 1937 sub conducerea inginerului șef Joseph B. Strauss, avându-i ca asistenți pe Charles Ellis și Leon Moiseff. Este interesant câ acest pod controversat a necesitat: "200 de milioane de cuvinte pentru a convinge populația de necesitatea existenței sale și numai patru ani și 35 milioane de dolari pentru construirea lui".

În timpul construcției podului s-au produs 14 accidente mortale. Construirea podului a necesitat realizări tehnice deosebite, fiind pentru o bună perioadă de timp podul suspendat cel mai lung din lume, partea suspendată măsurând 2.332 m. Stâlpul de susținere cel mai înalt are 227 m, iar grosimea cablurilor principale (înmănunchiate) este de 92 cm. Podul cântărește 887.000 de tone și a necesitat 600.000 de nituri. A fost în întregime construit din donații într-o perioadă de timp când Statele Unite se găsea după „Marea Recesiune Economică”, și când economia SUA se confrunta cu problema unui șomaj ridicat.Podul Golden Gate servește ca legătură de transport vitală pentru Autostrada 101, care face legătura între orașul San Francisco și districtul Marin County. Dispune de șase benzi de circulație cu lungimea de 2.736 m. Din motive de siguranță, viteza maximă admisă este de 73 km/h. Podul dispune de un sistem de monitorizare în timp real al traficului, ceea ce permite reconfigurarea benzilor de circulație în funcție de numărul și direcția de deplasare a mașinilor. Astfel, dimineața sunt activate patru benzi spre sud (San Francisco) și două spre nord (Sausalito); iar după-amiaza și în zilele libere, sunt câte trei pe fiecare sens. Traficul pietonilor și bicicliștilor este permis numai pe trotuare și numai pe timpul zilei. Accesul câinilor este permis dacă aceștia sunt însoțiți de stăpâni și sunt în lesă.












imi voi aminti mereu frumusetea serii, in care m-am odihnit sus, pe pietre, in timp ce baietii alergau intr-un picior in valurile cuminti ale oceanului Pacific...frumoasa e tineretea, dar si varsta asezarii pe piatra!Slava Tie, Doamne !












Seara la vecernie am fost la catedrala...Pentru noi era vecernia pentru sfantul Dimitrie... pentru ei insa era o alta  vecernie ... diferenta de calendar...
Oricum ar fi fost, toti sfintii s-ar fi bucurat ca noi sa ingenunchem la sfantul Ioan si sa plangem durerile noastre...si noi asta am facut...

si Vladica iar ne-a bucurat si oblojit ranile...noi, favoritii sfantului!
Clipe de taine...
Si intr-un fel aici, la racla sfantului Ioan s-a terminat pelerinajul in America. A mai fost o vecernie... 

aici, intre romani...vecernie mare cu litie...ziua urmatoare era praznuit sfantul Dimitrie...












si am plecat spre Los Angeles...
























Griffith Observatory

Observatorul Griffith este una dintre cele mai mari atracții culturale din L.A., dar și un loc de întâlnire preferat de vizitatori și de localnici, oferind vederi spectaculoase la Oceanul Pacific, centrul orașului, faimosul semn Hollywood și parcul Griffith.



































o noapte iar scurta... si gandul mereu in urma...Arizona...Platina... Sfantul Ioan...oamenii pe care i-am cunoscut...


...si dimineata devreme la drum...Ultima zi in America, daca vom reusi sa plecam spre casa...










Hollywood Walk of Fame, un bulevard cu peste 2600 de stele pavate în trotuar, este, fără îndoială, una dintre cele mai de succes idei de marketing produse vreodată, ce atrage peste 10 milioane de turiști anual.

Omul de la care a pornit ideea de a crea un bulevard al celebrităţilor, este E.M. Stuart, care în 1953 a propus Walk Of Fame ca mijloc de a menține gloria unei comunități al cărei nume înseamnă strălucire și entuziasm în cele patru colțuri ale lumii.

De unde a venit ideea originală, nu se știe sigur; cu toate acestea, se știe că plafonul restaurantului hotelului Hollywood a avut odată stele imprimate pe tavan cu nume de celebrități și care ar fi putut fi un precursor al ideii de a plasa stele în trotuare.

Pe 15 august 1958, au fost dezvăluite opt ​​stele de pe Hollywood Bulevard, la intersecția cu LA Highland Avenue, pentru a crea emoție și pentru a demonstra cum va arăta Walk of Fame.



Astăzi, Camera de Comerț din Hollywood continua să adauge stele la Walk of Fame ca reprezentant al orașului Los Angeles. O medie de două stele sunt adăugate lunar. Fiecare stea reprezintă un tribut adus tuturor celor care au muncit atât de mult pentru a dezvolta conceptul și pentru a menține această atracție turistică de clasă mondială.








































dimineata senina de sambata ...






























case ale oamenilor bogati semanand cu cele din Romania...desi aici e Beverly Hills.

 

Nu se poate să ajungi în Los Angeles fără să faci o plimbare în celebrul Beverly Hills, la fel de celebru ca și starurile ce locuiesc acolo. Într-adevăr este ca în filme, bogăţia se simte în aer și se vede peste tot, mai ales în grandoarea vilelor ce răsar dincolo de garduri...

































Deschis în 1909, Santa Monica Pier este o destinaţie populară, ce găzduiește parcul de distracţii Pacific Park, acvariul Heal the Bay și un carusel din 1922.












baietii joaca volei  pe plaja ca in vremea adolescentei mele










si undeva in drum...ne-am despartit... "unii" urmau sa plece spre Arizona in cateva zile,iarasi la parintele Efrem, ducandu-ne si pe noi in rugaciunea lor ," altii"...spre Romania, si ei cu rugaciunea lor  ...nedespartiti , speram , pentru vesnicie!
Si am pornit pe acelasi drum de la venire....drum prin aer... drum lung...spre Acasa!















"Pelerinajul este o mărturie a înaintării noastre duhovnicești spre Împărăția Cerurilor;
Uniți cu Hristos, prin rugăciune, cântare și pelerinaj, devenim și noi părtași ai biruinței lui Hristos asupra păcatului și asupra morții;
Pelerinajul este o mărturisire a credinței în învierea de obște care va avea loc la sfârșitul veacurilor;
Când omul se află în pelerinaj, de fapt, el se întâlnește cu Dumnezeu Care l-a chemat în pelerinaj, încât pelerinajul lui este răspuns la chemarea tainică a lui Dumnezeu;
Pelerinajul este căutarea sfințeniei care nu are izvorul în lumea aceasta, ci-n Dumnezeu și Unul Sfânt;
Când omul se decide să meargă să se întâlnească cu sfinții lui, să sărute icoana și moaștele lui, el deja a fost chemat tainic de Dumnezeu, iar când se pune în mișcare și merge spre locurile în care au viețuit sfinții sau unde se află moaștele lor se întâlnește cu Dumnezeu;
Pelerinajul este o călătorie sfântă;
Oamenii vin în pelerinaj spre a cunoaște, spre a vedea locurile sfinte, a întâlni pe alți pelerini care doresc să-și înduhovnicească viața. Dar mulți oameni vin în pelerinaj și pentru că așteaptă ajutorul lui Dumnezeu;
Într-un loc de pelerinaj găsim nu numai ceea ce oferă locul: sfânta biserică, sfintele moaşte şi sfintele slujbe, ci şi ceea ce aduc cu ei pelerinii, fiecare în parte şi toţi laolaltă, adică evlavia, pacea, răbdarea, cuminţenia, bunătatea lor, deci felul lor de a fi şi de a se întâlni cu Dumnezeu şi cu oamenii în Biserica lui Hristos şi a Sfinţilor Lui;
Pelerinajul preface o cheltuială materială într-un câştig spiritual şi o iniţiativă particulară într-o bucurie comunitară;
Pelerinii sunt ca nişte prieteni ai Mântuitorului Iisus Hristos care, de-a lungul veacurilor, iubesc şi mărturisesc pe cel Unul Sfânt;
Prin pelerinaj mulțumim Domnului Iisus Hristos Care S-a jertfit pentru întreaga omenire;
Pelerinajul poartă în el căutarea sfinţeniei şi fiorul rugăciunii;
În mod minunat, pelerinul învaţă că orice faptă, orice clipă a vieţii poate fi oferită lui Dumnezeu Care sfinţeşte darurile noastre;
Pelerinajul este o şcoală a credinţei." Parintele Patriarh Daniel!
Am parcurs aceasta scoala, cursuri de toamna intensive, cum spune parintele pustnic...Ramane sa dam masura celor invatate, demonstrand in incercari, ca suntem mai purtatori de roade ale Duhului Sfant... Dar nimic fara Dumnezeu si fara ajutorul Maicii Domnului ...si-al sfintilor care ne-au avut permanent in grija lor si-n dragostea lor fara limite...cazand... ridicandu-ne, cazand si iar ridicandu-ne...