In dupa amiaza aceasta am fost la Urziceni sa ma intalnesc cu Anatolie. Venea din Republica Moldova si in drum spre Bucuresti zabovea un pic sa ma vada.
Am stabilit sa ne intalnim undeva in drumul lui si am ales sa ne vedem la Urziceni ... intr-o statie de carburanti Petrom plina de amintiri .
Am strabatut drumul spre intalnirea cu Anatolie cu bucurie... chiar am imbracat o rochie noua si foarte frumoasa, m-am parfumat ... si urcand in masina i-am spus lui Adrian ca am imbracat rochia de inmormantare. Privirea lui a fost ca si cand privea un ciudat. De aceia razand am rectificat:
-Nu-ti fie teama, am glumit. Imi place rochia tare mult si vreau sa o imbrac inca de multe ori.
Adrian e mai tanarul meu prieten care ma duce uneori si ma aduce cu masina cand nu am alta varianta ca sa nu-l deranjez.
Am vorbit... am povestit diverse si am privit satele linistite asezate de-o parte si de alta a soselei ...O zi frumoasa de toamna.
Si m-am intalnit cu Anatolie!
15 minute de planuri si zambete dupa care fiecare a pornit pe drumul lui.
Abia parcursesem 20 de km, cand intr-o localitate, dintr-o strada laterala am vazut o caruta avand un singur cal si un carutas aproape doborat sub palarie,de oboseala, greutatile vietii sau ale vinului inca nepotolit din fiert.Stateau cuminti asteptand sa treaca masinile si cand mai aveam cativa metri pana la ei, brusc carutasul a tras de hat si calul a pornit hotarat sa treaca strada prin fata noastra...
O secunda ne-a despartit! O secunda si cativa centimetri! Soferul meu tanar si foarte atent a tras de volan, a trecut pe celalalt sens... din fata, in mod miraculos, nu venea nimic si... am ramas avand in minte ochiul mare al calului privindu-ma nedumerit si oistea carutei usor ridicata ... Si desi au trecut cateva ore ma intreb daca muream , care era ultima mea fapta buna? Bomboanele daruite ? Dar ultimul pacat?
E aproape miezul noptii deschid psaltirea lui David la semnul lasat dimineata si citesc exact acolo...psalmul 146...
"Nu în puterea calului este voia Lui, nici în cel iute la picior bunăvoinţa Lui.
/ Bunăvoinţa Domnului este în cei ce se tem de El şi în cei ce nădăjduiesc în mila Lui."
Multumesc, Doamne, stiam ca ma iubesti si nadajduiesc mereu in mila ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu