joi, 10 noiembrie 2016

Calea...




Calea pe care merg...
Incerc sa ma despart de lume!De sute de zile, ma trag inapoi din  tumultul lumii acestea care m-a tinut captiva atatea decenii. Uneori simt ca nu mai am nimic comun cu ea.Si ma port si ma simt ca si cand reusesc sa ma rup de lume. 
Dar nu e mereu asa!
Astazi, salariatul cu ultima pozitie ierarhica in organigrama unei firme pe care o consiliez, a venit direct sa-mi spuna sa-i angajez  fiul  si sa-i comunic ce documente sa aduca !Rezolvase mai "sus"! Nu avea nici cerere si nici nu stiam ca ar urma sa-l reangajez  a doua oara dupa ce a colindat Europa ...Cineva uitase sa-mi spuna si m-am simtit de parca deja sunt moarta in birou si nu ardea nicio lumanare pentru sufletul meu.
Cum sa ma lepad de lume daca m-a durut asta?
Cum sa ma lepad de lume daca tot ma gandesc la florile Salomeii si la toaca de la Closca?
Cum sa ma despart de lume daca tot mi-e dor de Kiev si de Valaam  si daca tot as pleca oricand sa ma inchin Maicii Domnului din Odessa...
Cum sa ma lepad de lume daca adorm purtand in mine lumea in care am umblat si ma scol traind rasariturile pe care le-am trait,dorind, inca dorind sa strabat lumea?
Cum sa ma lepad de lume daca in amintire ma vad purtand haina de blana si cizme cu toc inalt?
Cum sa ma lepad de lume daca pentru a darui un sal negru,dimineata am scos din dulap toate salurile negre, sa-l caut pe cel mai putin frumos ca sa-l daruiesc?
Si rascolind un raft intreg plin de saluri negre, am realizat grotescul situatiei mele, am pus alaturi patru saluri si am zis cu "generozitate" ...
-Alegeti! 
E greu sa lasi lumea,desi iti suna in creier toate clopotele bisericilor lumii acestea si bate toaca ca la Putna, chemandu-te...pentru  ca ele ne cheama pe toti si atunci iti spui ca nu pentru tine bat!
E greu sa lasi lumea pentru ca Satana pandeste sa te inghita. Mandria,"pofta trupului si pofta ochilor"(1 Ioan 2, 16) dorinta de a ti se recunoaste puterea si stapanirea asupra altora, lipsa de dragoste, toate fac parte din sufletul meu( si poate si al  tau) si uit sa ma rog , uit sa-L strig "Iisuse al meu , miluieste-ma!"
Duhul lumii este duhul  stapanitorului acestei luni,a celui rau ... si daca voi lasa ca el, duhul rau sa ma traga spre el si  nu ma voi prinde si tine de Dumnezeu, chiar ma voi pierde si eu si Grig ...
Si cautam un raspuns pe care nu e nimeni alaturi sa mi-l dea.
Si am intrebat  dimineata un copil fericit, ce vede cand adoarme si el mi-a spus 
-Chipul unui inger!
Si am intrebat o batrana senina, ce a gandit dimineata  cand s-a trezit si ea mi-a spus :
- Am vazut cat de urat e afara, ca ploaia nu s-a oprit de doua zile si doua nopti , dar mi-am spus ca vor fi zile in care va ninge si vor fi troiene si va fi si mai rau si atunci am pornit spre biserica , spre sfanta liturghie...
 Si-am inteles ca totul este trezvia, aducerea aminte continua de Dumnezeu, chemarea numelui Lui, construirea omului interior, cel care asteapta atat, bunatatile fagaduite lui! 
Inima...inima, dragilor! Sa o curatim de gandurile rele  si sa o pastram  curata pentru ca in ea, sa se odihneasca Hristos si astfel gandul strain de Hristos va ramane afara si nu va mai rani nici mintea, nici inima...
Calea e rugaciunea...o, de s-ar implini cuvintele acestea" de dormit dormeam. dar inima-mi veghea!" Cantarea Cantarilor cap 5, 2

Un comentariu: