luni, 13 iunie 2016

Schitul Closca la praznuirea Sfantului Luca( partea a II)

 Sambata dimineata a fost o sfanta liturghie pe care mi-o doream mult si demult. Si Dumnezeu mi-a dat bucuria acesta.



















Pomenirea celor adormiti














"...când slujeşte preot cu diacon, diaconul, înainte de a începe Sfânta Liturghie, zice către preot: "Roagă-te pentru mine, părinte" şi preotul spune: "Să îndrepteze Domnul paşii tăi spre tot lucrul bun". Adică îndreptarea aceasta spre bine, îndreptarea generală spre bine este o continuare a Liturghiei. După intrarea cu Sfintele Daruri, când sunt puse pe Sfânta Masă, dacă slujeşte preot cu diacon, preotul zice către diacon: "Pomeneşte-mă, frate şi împreună-slujitorule" iar diaconul răspunde: "Preoţia ta să o pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa. Roagă-te pentru mine, părinte". La aceasta preotul zice: "Duhul Sfânt să vină peste tine şi puterea Celui preaînalt să te umbrească" iar diaconul răspunde: "Acelaşi Duh să lucreze împreună cu noi în toate zilele vieţii noastre. Pomeneşte-mă părinte". Şi iarăşi zice preotul: "Să te pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor".

Dialogul acesta, liturgic de fapt, este un dialog din care înţelegem că cea mai însemnată urare pe care o poate face cineva este aceasta ca "Duhul Sfânt să vină peste noi şi puterea Celui preaînalt să ne umbrească" aşa cum s-a întâmplat cu Maica Domnului, cu Preasfânta Fecioară Maria la Buna Vestire şi ca "acelaşi Duh să lucreze împreună cu noi în toate zilele vieţii noatre". Deci nu numai în cuprinsul unui timp limitat cât ţine o Sfântă Liturghie, ci în toate zilele vieţii noastre şi toată viaţa noastră, chiar şi viaţa de studiu, chiar şi viaţa de îndatoriri sociale trebuie să fie un fel de liturghie după Liturghie, trebuie să fie un fel de strădanie de a aduce pe Dumnezeu, pe Domnul Hristos, în mijlocul nostru cum se spune la Sfânta Liturghie când slujesc mai mulţi preoţi şi când se îmbrăţişează şi zic: "Hristos în mijlocul nostru" şi celălalt: "Este şi va fi", şi primul iarăşi: "Totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor." iar al doilea: "Amin".

Deci conştiinţa aceasta a ducerii în lumea aceasta a Domnului Hristos în conştiinţa noastră, şi în viaţa noastră, şi în viaţa socială, este o conştiinţă ortodoxă, este o gândire ortodoxă, care are drept etichetă, drept rezumat, drept firmă să zicem aşa, Sfânta Liturghie, care nu trebuie să rămână în biserică, ci trebuie dusă de fiecare dintre noi la măsurile noastre până acolo unde ajungem cu viaţa noastră şi să ne ferim de tot ce ar împiedica preamărirea lui Dumnezeu pentru că unde nu este preamărirea lui Dumnezeu, acolo nu este nici Liturghie pentru că nu este Ortodoxie. Dumnezeu să ne ajute!"
Teofil Paraian Gânduri bune pentru gânduri bune





Am petrecut restul de zi la pangar,alaturi de doamnele care au ramas la Closca... ele au vandut icoane, eu am dus in biserica grupurile de pelerini care au trecut pe la Closca... E prima oara cand am facut ceea ce se numeste ghidaj in manastire... Le-am vorbit despre biserica schitului , despre icoanele Maicii Domnului si despre sfantul Luca. 
 Sigur nu  am spus tot ce se putea spune... atat stiu ca am avut bucuria acesta !

apoi am mers pe campul de alaturi sa vad oitele si caprele schitului

Cineva mi-a dat si ciomagul baciului, recunosc doar pentru decor....




campul tot era plin de ciulini in care mi-am agatat fusta si mi-am julit pantofii...
dar eu m-am bucurat in putinul fel in care puteam sa o fac si mi-am amintit campurile de la Zanoaga copilariei mele si ciulinii de care eram fascinata, cele mai frumoase flori pe care le vazusem in viata mea! Recunosc ca si acum, simt ca ciulinii sunt cele mai frumoase flori de pe pamant...




si am urmarit fluturii aurii care zburau peste tot...



Seara ... cu vecernie 


cu satul linistit in asteptarea inserarii...ma mai plimbam putin in curte...



inca un ghidaj in biserica...
si iar afara...

spre seara au venit oameni dragi care ma stiau la Closca 
a plouat torential...

dar nimic nu a oprit slujbele...pavecenita...
Tarziu, foarte tarziu am plecat spre un pic de odihna, in timp ce cativa caini obositi ca si mine, latrau prelung in sat...Si am dormit putin... cutremurata de ganduri si amintiri...Din 150 de psalmi eu parca nu stiam decat psalmul 50 ...
si duminica 12 iunie 2016, la ora 6 si un pic trecand iarasi pe langa mana Maicii Domnului

eram in draga noastra biserica...



si am asezat icoanele
satul inca dormea...
doar biserica alba si zvelta isi ridica turla spre cer

si soarele peste aceleasi garduri a adus caldura frumoasa a inceputului de vara... 
cat de frumos si simplu in acest loc pana mai ieri  pustiu...

Si a fost utrenia






si Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie






În vremea aceea, ridicându-şi ochii Săi către cer, Iisus a cuvântat: Părinte, a venit ceasul! Preamăreşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preamărească pe Tine, precum I-ai dat stăpânire peste toată făptura, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui; iar viaţa veşnică este aceea ca să Te cunoască pe Tine, singurul, adevăratul Dumnezeu şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis. Eu Te-am preamărit pe Tine pe pământ şi am săvârşit lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac. Şi acum Mă preamăreşte Tu, Părinte, la Tine însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea. An făcut cunoscut numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume; ai Tăi erau, şi Mi i-ai dat Mie şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine, pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor; iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut acum că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceştia pe care Mi i-ai dat, căci ei sunt ai Tăi, şi toate ale Mele sunt ale Tale, şi ale Tale sunt ale Mele, şi M-am preamărit în ei. Mult nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău; pe cei care Mi i-ai dat, i-am păzit şi nici unul dintre ei n-a pierit, decât numai fiul pierzării, pentru ca să se împlinească Scriptura. Acum însă Eu vin la Tine şi acestea le grăiesc cât sunt în lume, pentru ca bucuria Mea s-o aibă deplin în ei.Evanghelia dupa Ioan cap 17  1-13










Pana si Iacob, care nu are decat 3 ani,se pleaca Imparatului!






Iertati-ma fratilor si surorilor, pe cei ce ne iubesc si ne urasc pe noi,Dumnezeule iarta-i !


Pe voi pe toţi, dreptmăritorilor creştini, să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.








 Sus sa avem inimile!
















Parintele ne-a stropit cu isop...


cu aghiasma...



spre bucuria lui Iacob , care totusi  cand Parintele a intrebat 
-Mai vrea cineva?
a zis sigur pe el
-Nu!


Si ne-am uscat fetele si parul  la soare, langa icoane...
am sarutat cu inima cerul Dobrogei sfinte...
ne-am oprit in lanul cu grau...
- Are boabe? intreba  uluit si fericit Iacob...

ne-am imbatat de maci...

de frumusetea campului



am aruncat departe basmaua neagra... Atata rosu...atat frumusete care nu se potriveste cu mine, doar cu Iacob, dar el este al meu...

Mare esti Doamne!
Mare esti Doamne si minunate sunt lucrurile Tale...

Si nici un cuvant nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu