sâmbătă, 6 februarie 2016

Zile de bucurie cu Filip

Duhul lumii pluteste peste noi toti si inca mai cred ca linia de moderatie e cea mai potrivita noua, mirenilor.
Recunosc,iubesc viata! Si din perspectiva clipei, dar si a vesniciei!

Am ascultat zilele acestea un cantec si am recitit versurile...sunt scrise de Grigore Vieru parca exact pentru ceea ce spun" Merg pe pamant/ si sunt ca vioara/toate-mi parca sunt ...prima oara/Ca un copil/astept dimineata/pana la lacrimi /mi-e draga viata/Orice splendoare , ma doare/ma doare/ ma doare acesta floare/Si acesta zi si acesta zi/ ce maine nu va mai fi..."

Blogul meu, e plin de fleacuri... de flori si mamaligi aburinde, de pisici si catei... de copii si biserici...Ele compun viata mea, viata pe care simt uneori ca am pierdut-o in acesti opt ani!
Si cantand miercuri seara  ..."Ca un copil astept dimineata",dimineata la ora 6, pe intuneric  am plecat incarcata cu daruri de snitele si salate,  la Bucuresti...
Nu m-a asteptat nimeni la gara, dar baiatul meu mi-a trimis un taxi de la o firma pe care o urmarea pe calculator si m-a luat de la gara... in jumatate de ora eram la ei la bloc si ei doi, impreuna cu Filip ma priveau pe geam!
Am stat doar doua zile si jumatate cu ei, dar m-am simtit parte a vietii lor!
Filip e mic! Nu are decat sase luni , dar se comporta de fiecare data ca si cand ma asteapta, i-a fost dor, se bucura...acestea sunt coordonatele de iubire!


 Ne-am jucat...
 ne-am pregatit de somn...

 am dormit...
 ne-am alintat pe pieptul bunicii







 Si am iesit impreuna la plimbare...







 Asa a fost tot timpul... senin, jucaus, vorbaret, preocupat de cum functioneaza jucariile...





 Aici incearca sa spuna dupa mine..."tata, mama, buni..."


''Infiorat spun mama si tata

De parca imi vad parintii
Prima data.''




 o cutie cu bomboane devine brusc cea mai mare curiozitate...


 iar seara , joaca cu tati de-a "liliacul", ceva foarte placut!


 si el se joaca de-a "Hai la groapa cu furnici!"



 Am dormit o parte din noapte impreuna...Si dimineata joaca cea mai frumoasa a fost cu siragul de metanii...








''Toate imi par ca sant
Prima oara.
Ca un copil
Astept dimineata,
Pana la lacrimi
Mi-e draga viata.
Orice splendoare
Ma doare,
Ma doare-aceasta floare
Si frumusetea ta,
Si frumusetea ta!
Si-aceasta zi
Ce maine nu va mai fi,
Nu va mai fi!''












Dinainte sa se nasca i-am pregatit acesta icoana...Imi este foarte draga...una identica este la parintele pusnic despre care nu rezist si mai scriu cate ceva...una asteapta sa ajunga la Ella si una este a lui Filip!
"O, Preabuna Aparatoare a neamului crestinesc, Maica Celui ce tine toate cu dreapta Sa, a lui Hristos Dumnezeul nostru! Revarsa asupra noastra milele si darurile Lui ca sa nu ne infricosam noi de vrajmasii vazuti si nevazuti, ca celor ce nadajduiesc spre Tine ai zis: „Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra”.



Filip o stie pe Maica Domnului si pe Pruncul Sfant!Si noi il invatam ca Ei doi sunt singura nostra constanta !Dumnezeul treimic si Maica Domnului!
Vorbeste cu Maica Domnului...
si mangaie icoana...

A fost dimineata ,a fost seara...Cu un copil mic zilele si orele sunt la fel...


Atata fericire sa-l stii sanatos ! Sa-l vezi incercand sa descopere lumea. Un pui de om... de aproape 9 kilograme si 76 de cm la 6 luni... rasucindu-ne inimile!

Si astazi am plecat spre casa mea... Filip m-a privit de la geam , asa cum ma privea mama mea cand plecam...si asa cum si eu ii privesc pe ei cand pleaca...
Am zabovit o ora in oras cu Ruxandra... am baut un fresh  ...si am continuat drumul...
Pe geam vedeam cerul intr-o strapungere de raze dumnezeiasca...ca si cand cineva privea spre mine si ma urmarea de acolo de Sus...





Si versurile toate au venit peste mine...amintindu-mi-l pe Filip, particica din intregul meu suflet care a fost Grig...Si am cantat incetisor, fara voce, doar cu iubirea care nu se sfarseste , continua in copiii mei, in Filip  si-n tot ceea ce Dumnezeu  va da neamului nostru ...

Merg pe pamant

Si sunt ca vioara.
Toate imi par ca sant
Prima oara.
Ca un copil
Astept dimineata,
Pana la lacrimi
Mi-e draga viata.
Orice splendoare
Ma doare,
Ma doare-aceasta floare
Si frumusetea ta,
Si frumusetea ta!
Si-aceasta zi
Ce maine nu va mai fi,
Nu va mai fi!
Infiorat spun mama si tata
De parca imi vad parintii
Prima data.
Ca un copil
Astept dimineata,
Pana la lacrimi
Mi-e draga viata.












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu