Colindatorii

De multe zile postez pe pagina mea de facebook , colinde... Si le si ascult!

Chiar ma gandeam aseara in linistea perfecta a casei mele ca singurii colindatori vor fi aici, in mediul acesta...

Dar in seara acesta in timp ce pregateam cate ceva pentru Craciun in bucatarie, am auzit galagie pe holul comun si pasi usori de copii... Am privit pe vizor si i-am vazut! Cativa copilasi fugind pe la usi, numai ca nimeni nu deschidea...Si le-am deschis !Erau acestia!

M-au colindat!

Am plecat sa colindam

Domn, Domn sa-naltam! 

Cand boierii nu-s acasa. 

Domn, Domn sa-naltam! 

Si-au plecat la vanatoare 

Domn, Domn sa-naltam! 

Sa vaneze caprioare. 

Domn, Domn sa-naltam! 

Caprioare n-au vanat 

Domn, Domn sa-naltam! 

Si-au vanat un iepuras

Domn, Domn sa-naltam! 

Sa faca din blana lui

Domn, Domn sa-naltam! 

Vesmant frumos Domnului. 

Domn, Domn sa-naltam! 

Nu vreau sa ma plang de singuratate, pentru ca nu e corect! Singuratatea mea e o stare asumata si dorita!

Nu am nevoie de nimeni ca sa fiu fericita!Singurii care imi lipsesc sunt :Grig , copii si Filip!Dar ei nu mai traiesc in acesta casa de mult timp!Grig e plecat... copiii au alte case, iar Filip inca nu a pasit peste pragul acestei case...

Aproape am uitat ce inseamna imbratisarea unui alt om! Uneori la biserica mai imbratisez pe cate cineva, pentru ca imi sunt dragi oamenii, dar ...foarte rar cineva mai face acest gest spontan de a ma imbratisa...

Am primit copiii acestia saraci la usa mea!Si privindu-i cu atentie am constatat ca pe cel mare il cunosteam. Este Alexandru despre care am scris acum un an...Astazi, el ii adusese pe trei dintre  fratii lui la mine si inca doi vecini.Asa cum pisica isi aduce puii la masa stapanului, asa Alexandru i-a adus pe fratii lui la usa mea! Le-am adus dulciuri si le-am daruit ...Mi-au cerut apa ... Erau insetati! Erau obositi! Dar erau fericiti ca m-au gasit!

-Doamna, de cand va cautam! Am uitat unde locuiti si v-am cautat peste tot!

-Eu stiu presul de la usa! Am mai fost aici!a spus unul din baieti ...

-Maine veniti la noi, mi-a spus mama-a zis Alexandru

In timpul zilei vorbisem cu Petra, mama lor  si stabilisem sa ne intalnim ... Ochii ii sticleau de bucurie.

-Mergi la scoala, Alexandru?

-Da! Si Flori! Si Georgiana la gradinita!

-Si Andrei?

-Nu, el nu merge!

Andrei nu are inca certificat de nastere!

-Stati sa va dau si un banut! Ce veti face cu banii?

-Ne cumparam dulciuri sa punem in pom-a zis Florentina

-Ii impartim -a spus Georgiana! 

Au dat sa plece si Florentina s-a repezit si in pragul usii, m-a imbratisat! Si Georgiana dupa ea...

Cei mari erau deja in capatul scarii, dar inca priveau inapoi. L-am strigat pe Andrei. A venit alergand si s-a aruncat in bratele mele!

-Acum cateva minute inainte sa bateti la usa, ma gandeam la tine! Te numesti Andrei ca fiul meu!

Si el s-a cuibarit si mai bine in bratele mele!

Copii sarmani insetati de iubire si atentie!

Oare cat timp este de cand fiul meu m-a imbratisat ultima data?

M-am intors in bucatarie si am plans cu amar!