luni, 20 aprilie 2015

PASTELE BLAJINILOR-20 aprilie 2015

Mama iubea sarbatoarea acesta. Totdeauna avea grija ca cineva sa fie in cimitir la tata in acesta zi si sa imparta oua rosii si cozonac. Am preluat grija ei si totdeauna pentru Grig. in prima zi dupa Duminica Sfantului Apostol Toma, am fost  langa crucea lui...
Au fost primaveri cu zile senine,cu soare si au fost si zile cu vant , fara soare, cu frig.
Azi a fost vant. Am mers in biserica dimineata...La Sfintii Voievozi Mihail si Gavriil, una din bisericile la care el este ctitor si cea in care el a fost prohodit...M-am rugat la sfanta liturghie pentru ei... of, Doamne, cati sunt!La Maica Domnului...


Apoi m-am impartit intre serviciu si cumparaturi ...cozonac, covrigi cu fructe de padure... si dupa pranz am fost la cimitir.

Au inflorit narcisele! Placa lui de marmura e stropita de atata ploaie si plina de frunze, dar florile lui sunt o nebunie! 

 Si pomisorii sunt plini de flori ...La capul lui zumzaie albinele, ele ii spun povesti din lumile pe care le strabat. Si Grig le asculta, pentru ca el are tot timpul creat de Dumnezeu...

 Doamne , frumoasa e lumea ta si nicaieri florile nu sunt atat de frumoase ca in cimitir...

 Narcisele acestea sunt in pamantul, in care logic ar fi, ca eu sa-mi dorm somnul candva...alaturi de Grig...
 M-am jucat cu ele si le-am povestit despre rochii de mireasa si zambete de prunci...Se intampla multe lucruri frumoase in familia noastra si toate au legatura cu plecarea lui Grig de langa noi, pentru ca fara plecarea lui, noi am fi fost alti oameni, poate mai frumosi fizic,sigur mai bogati financiar, dar oameni care nu l-ar fi avut pe Dumnezeu si ar fi fost pustiiti.
O jertfa a fost moartea lui si daca ar fi putut sa aleaga, el ar fi ales-o pentru noi.
 Si uita-ne azi! La capul lui, invesmantata in negru, cu capul acoperit, ma joc cu narcisele...le tin in maini cu grija sa nu le strivesc petale perfecte si le spun si lor secretele noastre...si vantul ma sufla ametitor, degetele inca ma dor de la flacara chibritului cu care am aprins carbunele sa tamaiez, dar eu inca le spun povesti...ca ele, florile, cand eu voi fi aici, la laptopul meu scriind, sa le repete lui Grig si sa se bucure impreuna... e zvon de cantec suav...muzica cu care a crescut Ruxandra, nu Bach grav, ci Mozart, dar nu Requiem...ci Flautul Fermecat in care binele triumfa si Tamino si Pamina si Papageno si Papagena toti sunt pana la urma intr-o lumina stralucitoare, voci cristaline se aud si coruri divine...






 Iubesc primavara desi ma doare. Totul invie si vorbeste despre viata aceasta, dar e in miracolul vietii, atata iubire dulce a lui Dumnezeu incat imi amintesc , Evanghelia dupa Marcu" Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci a celor vii"(cap 12)





 Si ma gandesc ,in atatea flori, in atata revarsare de frumusete ...ca moaste sfinte sunt sub lespezi si minunat este Dumnezeul celor vii!
Si aproape spun,ca IPS Bartolomeu Anania,desi am lacrimi cand vorbesc despre ei,"Stiu, vom muri, dar cata splendoare!"


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu