miercuri, 15 aprilie 2015

Aparente

De regula( daca nu fac fotografii pentru blog si pana si atunci, nu privesc spre oameni, ci spre momentul important al slujbei) nu vad mare lucru in biserica. Si atunci cand sunt tentata sa privesc in jur, imi amintesc ca parintele Alexie m-a sfatuit sa-mi aleg o icoana spre care sa privesc in timpul slujbei si ochii mei il cauta pe Mantuitor!
Dar uneori tocmai slujitorii sunt cei care imi distrag atentia sau cei care sunt fie prea exagerati in tinuta, fie prea sonori in "Doamne, miluieste!" si privesc in jur.
De regula aceleasi chipuri... aceiasi oameni cu care inmultesti rugaciunea... femei imbracate in negru , cu chipuri incordate, cu priviri duse inauntru spre sufletele lor...
Si cand iesim afara, sau cand ne intalnim in alte locuri, am constatat ca, cel mai adesea, acesti oameni nu mai seamana cu cei din biserica... O cuvioasa foarte, foarte smerita si induhovnicita, tipul de femeie care alerga dupa tine sa-ti pui batic pe cap si sa nu cumva sa stai in partea dreapta a bisericii, in "zona" barbatilor,intr-o perioada in care parintele era la Muntele Athos si nu putea sa o vada,era in biserica exact in acea zona "strict" masculina si cu capul descoperit, sa se vada frumos si parul prins in varful capului cu clama si decolteul frumos al bluzei!Initial am crezut ca nu e ea! Dar era!
Si am inceput sa ma intreb, care suntem cu adevarat? Si cum sunt eu in biserica comparativ cu cea din afara bisericii... Am cativa ani decand nu mai imbrac decat accidental rochii sau costume cu fusta lungime medie. Am ales pentru biserica fuste lungi negre, diverse materiale, bluze negre, pulovere confortabile si ceva care sa acopere parul. Am pastrat si pentru afara de biserica aceiasi tinuta si in lunile din urma, mai ales dupa moartea mamei, am inceput sa-mi acopar capul tot timpul... Nu m-a silit nimeni si nici macar nu m-a sfatuit parintele!
Cred ca nici nu si-a imaginat ca pot fi altfel  in afara bisericii...
Gandul meu insa era ca si in afara bisericii sa fiu cumva cat mai aproape ca tinuta de cea care sunt in biserica, ca fariseul din mine sa nu ma infranga si in asta!
Saptamana trecuta eram la Closca. Se terminase slujba, era Joia Mare la ora 13-14...eram la trapeza asteptand masa ... Si a venit langa mine o doamna foarte draguta pe care o remarcasem in biserica. Tipul de femeie eleganta,rafinata, inalta, frumoasa, cu ochelari de vedere de firma si sal frumos, gen marama pe parul coafat!Posesoare de Mercedes.
-Puteti sa carati ceva?-m-a intrebat ea
-Nu prea mult-i-am raspuns eu tocmai sfredelita de o durere ascunsa in ficatul meu. Dar haideti sa vedem ce vreti!
Si m-a dus la Mercedesul negru si frumos din poarta manastirii sa car tot ce avea pus in portbagaj... Femeie educata , nu a procedat cu mine ca si cu o sluga, credea ca sunt o maicuta de la manastire si trebuia oricum sa mi-se arate ceva respect, asa ca a carat impreuna cu mine multimea de lucruri pe care le daruia manastirii.
Intr-o punga din hartie maro, se vedeau manuchiuri de busuioc frumos mirositor...
-Busuioc ! Ce frumos! Busuioc!-m-am bucurat eu. Sa i-l dam parintelui!Busuioc in punga de hartie pe care scrie Zara! m-am minunat eu fericita...
Si atunci doamna zambind dulce mi-a zis incercand sa ma destepte:
-Zara e o firma mare, de imbracaminte , incaltaminte...
...................................................................................................................................................................
Ar fi trebuit sa tac si sa primesc invatatura! Dar am ras!
Stiam ce inseamna Zara!
Tinuta mea in negru, fusta mea neagra si broboada mea (de la Zara!) pe cap ma fac sa par o femeie  modesta, o maica cu opt clase sau sase,neinstruita, cunoscatoare a modului in care se mulge vaca si se duce capra la pascut?
Cine sunt eu cu adevarat?
Cum le par eu  oamenilor ca sunt ?
Intr-o zi , o femeie care ma uraste de cand mergeam in catedrala, ne-am intalnit pe strada si a urlat dupa mine:
-Parca esti babau!
Nu m-a durut! M-a amuzat! Babaul meu o speriase pe Hello Kity pe care ea, femeie de 55-60 de ani ,o avea pe geaca roz!
Imi doresc insa un echilibru si in tinuta, care sa nu smintesca oamenii si care si pe mine sa ma faca sa ma simt mai bine. Pentru ca totusi m-am surpins gandindu-ma la atitudinea doamnei si deruta dansei.
Si m-am intors in lume duminica, dupa slujba de Inviere! Si cand am plecat la masa de pranz la fini,  unde eram invitata, am ales un compleu elegant si foarte frumos, cu fusta lungime medie... si un pantof la fel de frumos... am lasat parul fara sa-l leg si fara sa-l mai acopar... 
-Mami! Sa nu-l mai tunzi!-mi-a spus cu dulceata Ruxandra...
Din oglinda mea de cristal ma privea o femeie cu parul alb pana la umar, imbracata in negru, dar eleganta si am privit ochii care il aveau pe retina pe El, Mantuitorul pe care L-am ales sa ma insoteasca in toate zilele vietii mele si ochii mei erau aceiasi pentru ca El era acelasi ...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu