... inca mai strang prin casa cate un lucru...mai pun in cutie cate un borcan gol... demult nu mai pun muraturi si nu mai fac zacusca...Cine sa manance in casa acesta ? In curand va mirosi doar a detergent si balsam de rufe, sau poate voi termina de spalat tot ce am in dulapuri si ma voi potoli, oricum cred ca am un consum de apa cat as umple un bazin olimpic.Dar am borcane goale pentru ca mama facea zacusca si punea muraturi si cand mergeam la ea, imi impacheta in hartie alba borcanele si mi-le dadea, insistand sa le iau:
- Ia-le! Pentru cine crezi ca le-am facut?Sa nu-mi arunci borcanele! -imi zicea mama
Si eu le luam cu greu si apoi le strangeam sa i-le duc ca sa nu o supar.Si uite, am pe balcon intr-o cutie mare, borcanele goale ale mamei, in care au fost candva salate, zacusca... diverse minuni cum numai mama stia sa faca...Pe balcon la mama, pe rafturile eu sunt zeci de borcane pline, dar nu mai e mana generoasa a mamei pentru ca asta e realitatea, mama a murit si orice as primi de la altul, nu valoreaza cat un borcan cu zacusca de-al ei.
Cum sa traiesc Craciunul fara mama?Adun de cateva saptamani, ca in toti ani, cadouri pentru cei dragi, dar o fac sa ma mint, o fac ca sa fug de durere, numai ca ea ma urmareste parsiva in fiecare secunda... Cumpar ca sa numar pe cei pe care ii iubesc, dar oricat as iubi oamenii din viata mea, nu cumpar destul,si nici nu sunt destui, pentru ca mamei mele anul acesta nu-i iau cadou si nici sorei mele, pentru ca anul acesta, din alta randuiala, pentru prima data poate in 25 de ani, nu o vizitam in a doua zi de Craciun.
Atatea lucruri care au fost bune, frumoase, care ne-au facut fericiti, atatea lucruri schimbate! Si nu pot sa nu ma intreb, daca Dumnezeu vrea acestea!
Craciun fara mama !
Mi-e greu sa vad un alt mormant inghetat, mormantul mamei.Si desi mi-e greu, mi-e dor de mormantul ei!Si am sentimentul parasirii! Ma simt orfan. Ma simt inghetata.Ma simt cumplit fara mama mea! Pe balcon florile ei infloresc nebune... dar florile lor nu ma bucura, ele nu sunt mama...
Nu mai e mama... a alt Craciun, mai trist, mai sarac.
Stiu ce e Craciunul, desigur stiu semnificatia lui, dar Craciunul e si prilejul reunirii nostre si anul acesta e primul an in care nu stiu incotro sa o iau si sa fie mai putin rau!
Sper ca Dumnezeu sa aseze lucrurile si ceasurile mai bine decat pot eu sa o fac! Sper ca Dumnezeu sa aduca in viata noastra pacea si impacarea cu lipsa ei, a lui Grig, a fetitei...Sper ca Dumnezeu sa-mi ajute si "nimeni" sa nu-mi fure Craciunul! Pentru ca am parcurs drum lung de anul trecut la acest moment si prea multa truda a fost si mult urcus si mult coboras ... Dar am in insasi inima mea steaua mare pusa acolo la Betheem pe locul nasterii Sale si mai am ceva: convingerea ca Dumnezeu nu ma va lasa , El insusi ma va ridica din acesta durere!
Si am s-o caut pe mama undeva unde stiu ca o pot gasi...intr-un om... poate intr-o femeie asemenea celei careia astazi i-am dat haina mea...Stiu sigur ca o voi gasi undeva,pentru ca ea, chiar a fost o mama adevarata si mamele nu-si lasa niciodata copiii,ea, mama va veni in intampinarea mea, doar ca exact ca si Gretel trebuie sa insemnez drumul spre ea... poate acolo unde mama stia ca e saracie si foame... Ce ar fi Craciunul fara ei, fara cei care chiar il asteapta pe Mos Craciun?
Este Craciunul! Se naste Iisus!
E vremea iertarii si pacii
Se naste un prunc neînfrânt,
Si-o scara de lacrimi se-ntinde
Acum între cer si pamânt.
Se naste un prunc neînfrânt,
Si-o scara de lacrimi se-ntinde
Acum între cer si pamânt.
..............................................................................................................................................
Si-mi suna iarasi in minte versurile atat de frumoase pe care le-am mai transcris acum cateva zile...
Cata saracie , dar si cata speranta in Nasterea Mantuitorului!
Si viscolul plânge pe dig,
Nu-i nici o speranta în lume
Si-n case e foame si frig.
Si totusi vom tine Craciunul
De-ar fi sa-l platim cu dobânzi,
Si tot o sa-ntindem o masa
Copiilor nostrii flamânzi.
Fie timpul rau sau bun,
Va veni si la noi Mos Craciun
Fie timpul rau sau bun,
Va veni si la noi Mos Craciun
Macar sa lasam o nadejde
Sarmanilor nostrii copii,
Când Mântuitorul se naste
Ne nastem noi orice-ar fi.
De-ar fi sa platim si în rate
Venirea Lui printre noi,
De-am vinde si ultima pâine
Si tot nu l-am da înapoi.
Salbatici si fara iubire
Ne-am stinge în timpul nebun,
Asa ca în vremuri pagâne
Ramâne cu noi Mos Craciun.
E vremea iertarii si pacii
Se naste un prunc neînfrânt,
Si-o scara de lacrimi se-ntinde
Acum între cer si pamânt.
In intampinarea Craciunului .
Adrian Paunescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu