luni, 17 noiembrie 2014

ZAHEU


Acum sapte ani eram o femei frumoasa, eleganta, puternica, influenta in societate.
Acum sapte ani a murit Grig! Eu eram in genunchi la capul patului de spital... m-am ridicat cand a intrat doctorul X tipand:
-E mort! E mort!
si cu lacrimi am acceptat ca nu se mai poate face nimic si dupa ce au oprit resuscitarea, eu am vrut sa scot tuburile care il tineau legat de aparate...si atunci in secundele mortii lui cumplite, alaturi de el, eu, femeia aceia, am murit!
In iad am coborat si poate tot in iad a coborat el, dragul meu!
Luni de zile am mers pe strazi fara sa vad pentru ca privirea mea era in pamant.Jumatate de an nu am mancat decat portocale si mandarine.
M-am transformat, incetul cu incetul, in  femeia de acum. Cu basma pe cap, cu fusta lunga, in negru, nu pentru ca vreau sa seman cu maicile, ci pentru ca in  sufletul meu nu incape alta culoare.
Am plecat, aproape de tot, din lumea in care eram. Social a trebuit sa muncesc, pentru ca aveam responabilitati fata de copii, de asociati, de salariatii mei...dar m-am schimbat in omul de acum.
Ii iubesc pe cei din biserica, pe cei langa care ma asez la slujba, ca ii vad sau nu... ii iubesc pe cei din azile si centrele sociale...iubesc cersatorii de la usa bisericii si ii cunosc.
Dar... desi am uitat multe in noaptea in care Grig a murit , imi amintesc inca multi dintre  oamenii pe care el i-a iubit, prietenii lui, colegii lui de scoala, colegul de banca din liceu, colegii de serviciu... doamna care ii tinea contabilitatea, vecinii cu care vorbea pe scarile blocului in care locuim...
Mi-am schimbat cu adevarat viata! Nu ma mai vad decat rar cu prietenii nostrii din tinerete. Nu pentru ca e ceva gresit la ei si nu pentru ca ei nu si-au dorit sa continuam sa ne vedem. Dar eu am devenit ciudata, stau mult in biserica...nu am timp liber duminicile si de sarbatori... am construit o alta viata...
Fac acum lista pentru parastasul lui de 7 ani. Si ma gandesc ca acest parastas este, mai mult decat altele, o comemorare a lui.
I-am trecut pe lista pe acesti oameni! Pe unii dintre ei! Nu pot sa-i cuprind pe toti cei pe care Grig i-a cunoscut si i-au fost apropiati, dar sunt destui cei care i-au fost prieteni. Si nu prieteni de carciuma pentru ca Grig nu era un bautor si nici un petrecaret! Ci prieteni de idealuri, de atatea lucruri care ii compuneau pe ei, ca fiind oameni ai aceleiasi generati. Si scriind lista si gandind unde  sa-i duc dupa slujba de la  biserica, am realizat ca ... acesti oameni, multi dintre ei sunt oameni care au reusit social: au invatat, au muncit, unii au pornit afaceri care acum dau zeci, sute de locuri de munca, altii au ajuns pe vraful carierei lor profesionale si sunt undeva in varful ierahiei profesionale.
Si astazi discutand cu o doamna cu care m-am imprietenit in biserica, discutand despre parastasul pentru Grig, mi s-au spus lucruri la care nici macar nu am gandit.Esenta pe care mi-a spus-o, este ca acesti prieteni ai nostrii sunt niste bogati(era vorba doar ca idee, nu ca persoane pentru ca nu stia numele lor si nici nu l-a cunoscut pe Grig) pentru  ca s-au imbogatit pe lacrimile altora si ca Grig a fost prieten cu ei, pentru ca si el era bogat si s-au "sprijinit" unii pe altii(adica hoti pe hoti)!Asa isi imagina ea, ca sunt cei bogati! Hoti, talhari,necredinciosi, oameni carora eu trebuie sa le intorc repede spatele daca vreau ca sotul meu si eu sa ma mantuiesc si oameni carora ea nu vrea sa le semene si nici sa-i aibe in prejma.
M-a durut atat de mult incat am plecat de nebuna pe strazi.
Nu stiu cum si-au construit altii averea, dar stiu cat am muncit noi!
Stiu cat de mult am invatat, desi toti proveneam din familii relativ modeste.
Nici unul dintre prietenii nostrii nu a avut probleme cu legea si doar un singur cuplu a divortat, dar au ramas alaturi ,sprijinindu-se si dupa douazeci de ani de la divort.
Stiu cum ne-am primit primele case, apartamentele de la bloc, cum ne-am luat primele televizoare color, primele congelatoare,cum  am pornit dupa revolutie parca si cu mai mult entuziasm ...cum foarte putini au intrat in politica , dar ne-am sustinut si votat stiind capacitatea fiecaruia ...stiu cum au aparut primele SRL-uri si ca asta nu ne-a invrajbit...cand M a fost numita director la spitalul judetean, i-am trimis prin curier un buchet de flori si o felicitare in   care ii spunem bucuria mea...ne-am implinit prin munca si seriozitatea noastra, glumele din tinerete cand la scurtele noastre intalniri ziceam:" Daca ajung Secretar General, pe tine te pun sef la..."
Nu idealizez, nu stiu in amanunt cum traiesc prietenii lui Grig si ai mei, dar stiu nu au fost implicati in niciun fel de scandaluri,nu au fost nici la DNA si nici nu si-au lichidat firmele sa scape de datorii, sunt prieteni cu care te poti mandri si eu am facut-o totdeauna cu mandria, care e similara cu iubirea.
Am avut (si am) acest talant: prietenia si iubirea prietenilor.
Si am simtit toata viata iubirea lor.
Imi spunea doamna de dimineata, ca daca Grig nu ar fi fost bogat, asemenea lor, nu le-ar mai fi fost prieten.
Grig nu a fost bogat in sensul bogatiei conturilor bancare.
Si au fost intre noi oameni care nu au crescut social-profesional la fel. Unii au ramas  ingineri acolo unde au nimerit la terminarea facultatii, altii nu au absolvit nicio facultate... dar noi am ramas oricum prieteni.
In duminica in care Grig a murit, la cafeaua de dimineata ii spuneam ca cineva, un cuplu dintre prieteni, imi cere o suma mare de bani imprumut, pentru luni dimineata.Sincer nu prea imi convenea, imi incurca niste planuri financiare pe care deja le facusem...si eu incercam totusi  sa tin un echilibru al cheltuielilor, dar Grig mi-a zis ferm:
-Da-i, mai, daca ti-a cerut! Da-i!
Si, dupa inmormantarea lui Grig, le-am daruit acei bani!
Atat de mult imi daruisera prietenii nostrii, in zilele in care el a murit si apoi a fost inmormantat, incat oricat as da, nu pot egala!
Nu am plecat de la capul lui.Nu am mers la cimitir decat sa vad locul pe care urma sa fie mormantul lui.Altcineva a platit locul de veci.   Altcineva a adus direct acasa, certificatul de deces.Zeci de insi au fost cu mine si copiii la morga cand l-am luat, maica stareta si maicutele au pregatit inmormantarea.Altii au facut cavoul in care l-am inmormantat(nici acum nu stiu cine au fost acestia, am inteles ca au fost mai multi prieteni, toti ingineri constructori). Altcineva a facut colivele, pachetele care se impart, a luat prosoapele , le-a pus la masini, altcineva a pregatit parastasul, masa de la restaurant. Altii au  vorbit cu preotii care au slujit, altii au pregatit cortegiul, au dus muntele de coroane...
Ei au stat la analogul pe care maica l-a pus langa Grig si au citit dintr-o carte pe care noi nu o stiam atunci si care se numea si se numeste Psaltire!
Nu idealizez! E o realitate pe care am trait-o. Un val de iubire care ne-a sprijinit si care nu a trecut in acesti sapte ani!
Acum trei ani a fost nunta lui Andrei si ei, prietenii nostrii au umplut restaurantul si au umplut plicurile pe care i le-au dat lui Andrei!Nu au facut asta pentru ca Andrei este sarac! Au facut-o ca expresie a iubirii lor si pentru Andrei, dar si pentru noi, pentru Grig care nu a trait nunta lui Andrei, pentru mine care sunt inca in lacrimi, pentru Ruxandra care e ca un lujer de crin...si el nu o vede... nu-i spune... nu o mai imbratiseaza asa cum o facea...Au facut-o pentru ca au!Desigur au bani, unii dintre ei sunt bogati.

Dar este bogatia un pacat ? De cand e bogatia un pacat? 


George Bernard Shaw spunea ca “Este datoria fiecaruia dintre noi sa fie bogat. A fi sarac este un pacat.“
"Cine nu vrea sa lucreze nici sa nu manance" Epistola a doua  catre tesaloniceni cap 3 :10


 "În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”Geneza cap 3:19

Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi şi să lucraţi cu mâinile voastre, cum v-am sfătuit.Epistola intai catre Tesaloniceni-cap 4:11
Sfanta Scriptura spune sa muncim.Apostolii au muncit. Iisus Hristos a muncit pana la 30 de ani cand incepe propavaduirea...Si propavaduirea a fost mare truda...Iisus Hristos a fost sarac, dar nu a dispretuit pe bogati ...alte lucruri a incriminat Iisus! Pe  fariseii fatarnici si pe carturari nu i-a placut Iisus...dar si pentru ei a murit pe cruce!

Autovictimizarea e o manifestare a egoismului. Nu iti esti de folos nici macar tie  insuti, dar  celorlalti… 

Bogatia iti da posibilitatea sa-i ajuti si pe altii. Cunosc multi oameni bogati care sunt filantropi.La usile lor stau mereu oameni care au nevoie de ajutor si mainile lor pleaca de acolo cu ceva, nu goale. Poate nu este atat cat le trebuie, nu atat cat isi doresc sa primeasca, dar daca e voia lui Dumnezeu ca ei sa fie ajutati, Dumnezeu aduce in cale pe altii care contribuie si ei, sau cel mai adesea, atat trebuie, cat primesc!Voia lui Dumnezeu e ca unii sa aibe mai mult!
Am vazut in insasi viata mea, ca daca am primit mai mult, Dumnezeu a avut un scop pentru care mi-a dat si Dumnezeu a lucrat prin mine( nevrednica cum sunt) si pentru altii.
 Daca te multumesti cu putin, iti plangi de mila si te lamentezi ca “viata e grea”, nu te gandesti decat la tine.
Stiu cat muncesc"bogatii" pe care ii cunosc eu!Stiu cum sunt zilele lor pline de munca , transformate in serii in care ei inca muncesc si concedii putine, putina relaxare, putin timp pentru ei. Societatile mari, cu sute de angajati presupun un volum mare de munca pentru ca mare responsabilitate ai cand  stii ca acei salariati depind de tine.Functiile profesionale implica multe si mari responsabilitati.
Stiu o sa-mi spuneti ca  anevoie bogatul va intra in Imparatia Cerurilor pentru ca daca ai din ce ajuta pe altii, dar nu-i ajuti,grea pedeapsa primesti!

Citeam in predica IPS Antonie Plamadeala la acesta pericopa evanghelica urmatoarele :"evanghelistul Matei, cand lamureste cum va fi Judecata cea din urma, spune ca Judecatorul va pune o singura intrebare sau, chiar de vor fi mai multe, toate vor fi alcatuite cu verbul a face. Ce ati facut cu saracii, ce ati facut cu cei care nu aveau ce manca, cu cei care nu aveau apa sa bea, ce ati facut cu cei care nu aveau cu ce sa se imbrace, ce ati facut cu strainul care v-a batut la usa fiindca nu avea unde sa-si petreaca noaptea, ce ati facut cu cel care a venit sa va ceara un sfat, ce ati facut cu cel care era in nevoie si a venit sa va ceara ajutorul?"
Trebuie sa fim si prin fapta ceea ce suntem prin credinta.Spune Sfantului Iacov “Cine pazeste toata Legea, si numai impotriva unei porunci greseste, acela se face vinovat fata de toate poruncile” (Iacov 2, 10), adica e ca si cum le-ar calca pe toate. Cele in legatura cu bogatia sunt in directa legatura cu poruncile “Sa nu furi” si cu “Sa iubesti pe aproapele ca pe tine insuti”. 
Nu sunt un om bogat!Cred  insa ca daca as avea mai multi bani, as fi mai buna decat sunt! Cred ca nu mi-as lega sufletul de avutie!
Si vreau la acest lucru sa ne gandim cu totii! Bogatia te-ar schimba ca om? Ai fi mai rau? Daca crezi asta, inseamna ca niciodata Dumnezeu nu-ti va da acesta povara! Te-ar corupe banii sau functia? Atunci, fii sigur ca Dumnezeu, te va ajuta sa nu duci acesta cruce!
Nu ai fi mai rau? Atunci de ce te gandesti ca bogatul e rau? Nu cumva invidia ta pe el te face sa gandesti asa?Stii tu faptele lui de milostenie? Ce te face sa te crezi superior? Prezenta ta in biserica? Poate el merge intr-o alta biserica unde tu nu-l vezi!Dar Dumnezeu il stie si il iubeste !
Nu-l invidia pe cel "bogat" pentru ca poate nu muncesti cat el si nici nu ai da, cat da el la altii!
Il invidiezi pe cel care merge in pelerinaje?
Pelerinajul este o cautare a lui Dumnezeu. Poate el asa Il gaseste. Poate el asa se roaga mai mult! Poate el te poarta pe tine acolo, cat tu nu ai purta pe nimeni si atunci, Dumnezeu, ca sa nu ingaduie ispita  acesta, pe care nu ai trece-o, nu ti-o da!
Priveste la tine, dragul meu/draga mea/ si lasa-i pe cei "bogati" asa cu bogatia pe care Dumnezeu le-o da! Nu toata bogatia e facuta pe furtisag si pune gand bun cand judeci pe altul! Poate nici macar nu sunt atat de bogati, poate din decenta unii nu-si arata portofelul gol, poate din iubire ca tu sa nu te consideri dator sa-i ajuti...
M-a durut astazi ca am vazut cat de urat si nedrept sunt catalogati cei care nu intind mana la nimeni, cei la usa carora stau saracii, cei pe care eu personal ii mai sun sa mai faca ceva pentru cate unul(micul trafic de "influenta" sentimental, nerasplatit niciodata pe pamant ci totdeauna in Ceruri)...prietenii mei si ai lui Grig... cei aflati pe lista mea pentru parastas. Si ii voi chema pentru ca asa "pacatosi" cum ii vad unii, eu ii iubesc atat de mult incat, nu vreau nici parastasul fara ei si nici Imparatia lui Dumnezeu. Si asa strainii de Biserica cum ii vad unii, ei implinesc evanghelia mai bine decat o fac multi, dintre cei de langa umarul meu.
Si ma gandesc, de azi dimineata, la Zaheu si la cum fariseii l-ar fi lasat in dud pana si in ziua de astazi !  Inca ar fi acolo, in uscatura aceia de sicomor ... daca nu ar fi trecut Iisus Hristos si nu l-ar fi privit cu iubire. Iubire pe care o doresc tuturor si pe care ma consider"obligata" sa o dau tuturor ...Dumnezeu sa-mi ajute sa si fac asta!










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu