Uneori chiar nu mai pot!
Eram atat de obosita aseara incat am adormit dorindu-mi sa ma pot trezi, sa nu adorm intru moarte, sa termin coliva pentru Grig. Si eu nu pun noaptea gand pentru ziua ce vine! Ce vrei Tu, Doamne, doar acopera-ma cu voia Ta!Si am dormit cu gandul la trandafirii roz din curtea manastirii si la tufele de tuia impecabil tunse in asteptarea vremii primaverii cand vor infrunzi...
Am pregatit coliva si am ornat-o cu bombonele in culorile toamnei, culori pe care Grig le iubea...Si am pus crucea dreapta ...
Oare ce cruce a dus Grig in timpul vietii lui?Nu stiu, chiar nu pot sa spun care a fost crucea lui... Intr-una din putinele momente in care Andrei a vorbit despre el, a zis:
-Tati a fost fericit! El ne-a iubit pe noi si a fost mandru de noi!
Desigur nici lui nu i-a lipsit crucea! A avut o viata in care a luptat pentru toate. A luptat pentru a invata, desi era stralucit ca minte si avea mare dorinta de carte, a trebuit sa lupte ca parintii lui sa inteleaga acest lucru. A luptat sa reuseasca profesional, singur fara sa fie sprijinit de familie sau cineva anume. Prietenii isi amintesc ca atunci cand s-a angajat dupa terminarea facultatii la cea mai mare intreprindere de constructii din judet, a zis profetic:
-Intr-o zi voi fi director aici!
Si desi nu avea nicio dorinta de slava desarta, nicio patima a maririi lumesti, intr-o zi a dat masura lui profesionala, fiind director acolo.
A dus o cruce a prabusirii societatii in care lucra.
A dus o cruce a schimbarii profesionale si desi nimeni nu l-a ajutat cumva, a reusit sa ajunga pe varful carierei lui. Era respectat, apreciat, iubit. Un om calm, bun, politicos, tacut, usor rezervat de lume, dar iubind lumea...
Poate crucea lui cea mare,a fost... moartea lui intr-o secunda, realizand ca moare si nu fac nimic sa impiedic asta!
Amintiri care dor in zile de rememorare, in zile de dor!
Am fost la biserica, la manastire... cosul cu coliva , prosoape, pachete cu banane si strudele...
Nimeni din neamul lui sa ridice coliva. Doar eu! Singura si obosita. Trista si inlacrimata!
Nu vreau sa mi-l amintesc altfel decat fericit in ziua acesta! Pentru ca fericirea lui a fost scopul vietii mele, chiar daca nu am reusit totdeauna si mantuirea lui e scopul acestui rest de viata! L-am cautat in fotografiii. Am putine pe calculator si multe in casa! Din toate , iubesc acesta poza. Grig hranind porumbeii in Piata San Marco in Venetia.Era vesel.
Si acesta imi place! Ma priveste fix. Un pic ganditor si extrem de atent la mine!Pe geam se vad campiile pe care le strabateam... Austria pe care o iubea... Cred ca asa strabate acum, campuri verzi ...locuri de lumina... pentru ca indiferent unde ai fi, in ziua parastasului tau, ingerii plang si Maica Domnului te acopera macar un pic, asa cum ne si rugam...
Biserica lui Hristos înalţă rugăciuni pentru cei adormiţi în toată lumea în
fiecare zi, la orice ceas, în tot pământul.
Păcatele lumii se curăţesc cu
sângele cel curăţitor al Mielului lui Dumnezeu.
Sufletele celor adormiţi se
ridică din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, cu puterea rugăciunilor de
la Altarul Domnului:
Tatăl nostru, fie mijlocitoare Biserica pentru cei morţi să le facă scară
către cer;
Tatăl nostru, îndură-Te de ei pentru solirea Prea Sfintei Fecioare şi a
tuturor Sfinţilor;
Tatăl nostru, curăţeştei pe cei pentru care credincioşii strigă către Tine
ziua şi noaptea;
Tatăl nostru, pentru nerăutatea pruncilor, iartă pe părinţii lor;
Tatăl nostru, pentru lacrimile maicilor, răscumpără păcatele fiilor;
Tatăl nostru, primeşte milosteniile şi rugăciunile noastre ca împlinire la
faptele lor bune;
Tatăl nostru, să fie sângele Fiului Tău, izvor de viaţă pentru aceia cărora
le facem pomenirea;
Tatăl nostru, iubirea cea nemărginită, odihneşte sufletele
adormiţilor robilor Tăi !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu