sâmbătă, 6 septembrie 2014

Minunea din Colose -6 septembrie 2014

Mai e un pic si trece!
Oare care a fost cea mai frumoasa aniversare a vietii mele?
Dar cea mai rea zi de 6 septembrie din atata noian de zile traite?
Nu-mi amintesc decat doua aniversari fericite si noian de zile urate. Intr-un an, dupa moartea lui Grig, a fost cumplit!Chiar nu stiam incotro s-o iau si de unde sa gasesc alinare.
Apoi, Dumnezeu a adus pacea in inima mea si-n viata mea.
M-am trezit inconjurata de multi oameni!
Nu stiu daca trebuie sa asteptam de la oameni ca ei sa ne iubeasca. Nu cred! Eu nu mai vreau lucrul acesta. Vreau ca eu sa-i iubesc pe oameni,iar pe mine sa ma iubeasca Dumnezeu! Vreau sa inteleg voia Lui!Vreau sa traiesc cat mai mult(o daca as putea face asta) dupa voia lui Dumnezeu.
Cred insa ca atunci cand am inteles asta, Dumnezeu din iubire a adus iubirea!
Si uite-ma azi!
M-am trezit dimineata  zdrobita de oboseala. Aproape nu ma puteam da jos din pat.Dar stiam ca astazi e acesta sfanta zi si ca tot ce imi pot darui astazi, e participarea la sfanta liturghie.M-am dat jos din pat si m-am dus...
Manastirea Sfintii Voievozi Mihail si Gavriil e locul in care mi-am bandajat ranile.Asa a fost si azi!
Astazi acolo am inchipuit pre heruvimi, acolo am cantat Osana, Osana...  acolo am privit la Cina cea de Taina, acolo am urcat Golgota, acolo am facut pomenirea celor adormiti!
Am mers apoi la cimitir si am petrecut restul de dimineata , pana la pranz ,impreuna cu Grig...
Stiu sunt nebuna, si uneori am obosit sa ma prefac ca sunt un om sanatos. Am sters placa de marmura asezata pe el.Am tamaiat si am aprins candela demult stinsa. As smuls buruienile dintre trandafiri si am tuns crinul Maicii Domnului...Am citit apoi Acatistul celor adormiti si catisma 17...
Am plans si am povestit incet ...Era cald dar nu atat de cald ca vara. Se simte ca este septembrie...in umbra crucii lui m-am asezat cu obrazul pe lespede si am zacut asa privind cerul pe care -l traversau pasarile... Mai sunt oare cocori? Mai traiesc? Mama spunea ca pe mine m-au adus cocorii.

Si am crezut in povestea asta incercand sa ma aseman lor...Pui de cocor! Am citit undeva ca oamenii de știință au realizat un studiu în care au fost urmărite 69 de perechi de cocori, timp de 13 ani. Doar 12 perechi s-au despărțit, iar restul de 57 au rămas împreuna. Femela și masculul se ajută între ei, protejează și hranesc puii împreuna, iar când migrează, stau de-o parte și de alta a puilor, care zboară la mijloc. Atunci când una din păsări este bolnavă, perechea îi sta alături, chiar dacă celelalte păsări din cârd migrează.
Asa am fost si noi...solidari pana dincolo de moarte.
Cand deja ceasul arata amiaza am plecat spre casa , fara sa-mi pese de drum si Dumnezeu m-a cules ca de fiecare data. O prietena de-a lui Grig a oprit masina si m-a dus pana acasa.
-Prea tanar era Grig! Prea tanar!
Si am plans cu ea tineretea lui sfasiata si terminata brusc. Viata lui ca o cursa la maraton. A castigat? Stiu ca nu a terminat nimic din ceea ce incepuse.Copiii erau la scoala, inca mici, casa de la Bozioru inca neterminata, proiectelele lui personale in curs...
Dar am sentimentul ca prin iubirea mea, el a castigat!Dar nu am sa stiu decat Dincolo!Si pana atunci ramane lacrima si rugaciunea.
M-am intalnit in drum cu o tanara pe care o stiu din biserica.
-La multi ani! mi-a zis si m-a sarutat. V-am trimis niste flori!
Am priceput ca totul era pe facebook si am marturisit ca am vrut sa o rog pe Ruxandra sa scoata data nasterii de pe pagina mea.
-De ce? m-a intrebat cu tristete. Aveti atatea flori!
Au fost vorbe care au schimbat gandul meu!
In jurul orei 15 am deschis calculatorul si am intrat pe pagina mea de facebook!
Stiu, puteti spune ca e formal! Stiu ca nu toti cei o mie de prieteni sunt oameni carora le pasa de mine. Nici nu se poate. Dar sunt foarte multi cei care mi-au scris si pe foarte multi dintre ei ii cunosc intr-un mod sau altul.
Am simtit iubirea oamenilor . Astazi chiar am simtit-o!
Si va multumesc pentru ca ati facut jertfa acesta de a va rupe din timpul vostru ca sa ma felicitati, sa cautati cuvinte frumoase, flori, bomboane si sticle cu sampanie...

Le impart pe toate cu voi . Si va daruiesc si voua icoana pe care o iubesc atat de mult! Icoana acestei zile mari!Si va spun iar intamplarea acesta:


Când a trecut prin Frigia ca să propovăduiască Evenghelia, Sfântul Apostol Ioan a prorocit o apropiată vizită providenţială a prinţului arhanghelilor, Mihail, în locul numit Heretopa. Şi într-adevăr, la puţin timp, în acel loc în mod minunat a izbucnit din pământ un izvor vindecător de toată boala. Unul din multii credincioşi care s-au perindat pe la acest izvor, a cărui fiică s-a vindecat prin această apa, a contruit pe acel loc, în semn de recunoştiinţa, o mica biserică închinată Arhanghelului Mihail.

Nouăzeci de ani mai târziu, în această biserică s-a aşezat, spre a practica asceza şi a servi la altar, un tânăr numit Arhip, originar din Hierapolis. Pentru zelul şi dragostea acestui tânăr atlet al lui Hristos, Dumnezeu i-a dat harul de a face minuni şi vindecări. Dar oarecare elini, aprinşi de zavistie din pricina minunilor preamărite ce se făceau în biserica Arhistrategului Mihail, au vrut să abată râul care curgea acolo aproape şi să-l pornească asupra Bisericii, că să înece şi Biserică şi să piardă şi pe Arhip. Dar dumnezeiescul Arhistrateg, însuşi arătându-se şi poruncind lui Arhip să se îmbărbăteze, a lovit cu un toiag piatră, şi făcând cale apei printr-însă, de atunci până în ziua de astăzi, se vede cum acolo este înghiţită apa şi se mistuieşte.


Si va doresc ca arhanghelul meu drag, Mihail sa va fie ocrotitor si voua si mijlocitor catre Dumnezeu pe drumul acesta greu al mantuirii.

PS. Si cand ma pregateam de vecernie ... Ruxandra si Lucian(singurii mei copii aflati astazi in tara)au venit sa petreaca seara cu mine!Vedeti? Si totusi exista iubire!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu