duminică, 8 iunie 2014

Mosii de vara la schitul Closca - pagini de jurnal 06 iunie 2014




Era un timp in care eu eram tanara si asteptam mosii de vara, dorindu-mi ca cineva sa-mi imparta ceva...Era un timp al rasfatului si al nesocotintei!
Pentru ca totdeauna avem in viata noastra persoane mutate la Domnul! Si ar trebui de mici sa invatam, nu numai sa primim, ci si sa facem milostenie...
Dar poate asa trebuie sa fie , pentru ca  tare greu imi e intr-o astfel de zi!
Povesteam candva ca la mine toate evenimentele dureaza dublu sau triplu!Dimineti in sir, o saptamana intreaga, am facut liste cu ceea ce voi imparti.Apoi cateva zile am tot carat in casa... canute, farfurii, castroane,legume, carne, oua, cozonaci... 
Vineri am facut coliva. Mare pentru ca multi sunt dragii mei plecati.
Am mers cu coliva la schitul Closca!
Nu e usor, sigur nu e usor.In trapeza manastirii impreuna cu Nicolae am ornat colivele.Stiti cata iubire si cata rugaciune se pune intr-o coliva? Si cate lacrimi?





"Cela ce prin adâncul înţelepciunii, cu iubirea de oameni toate le chiverniseşti şi ceea ce este de folos tuturor le dăruieşti, Unule Ziditorule, odihneşte, Doamne, sufletele robilor Tăi, că spre Tine nădejdea şi‑au pus, spre Făcătorul şi Ziditorul şi Dumnezeul nostru" 


"Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Încă ne rugăm pentru odihna sufletelor adormiţilor robilor lui Dumnezeu  şi pentru ca să se ierte lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie. S

Ca Domnul Dumnezeu să aşeze sufletele lor unde drepţii se odihnesc. Mila lui Dumnezeu, Împărăţia Cerului şi iertarea păcatelor lor, de la Hristos, Împăratul Cel fără de moarte şi Dumnezeul nostru, să cerem. 

Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul 

Care ai călcat moartea şi pre diavolul ai surpat şi ai dăruit viaţă lumii Tale

Însuţi Doamne, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi , în loc luminat, în loc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea. 

Şi iartă lor, ca un Dumnezeu bun şi Iubitor de oameni, toată greşala ce au săvârşit cu cuvântul, cu lucrul sau cu gândul. 

Că nu este om care să fie viu şi să nu greşească. Numai Tu Singur eşti fără de păcat; dreptatea Ta este dreptate în veac şi cuvântul Tău adevărul - 

Că Tu eşti învierea şi viaţa şi odihna adormiţilor robilor Tăi , Hristoase, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor - 

Întru fericita adormire, veşnică odihnă dă, Doamne, sufletelor adormiţilor robilor Tăi, celor ce s-au pomenit acum, şi le fă lor veşnică pomenire. "




 Niciun moment nu uit ca mila lui Dumnezeu e mare si iubirea lui e dincolo de limitele lumesti. Dar niciun moment nu uit si multimea pacatelor noastre! De aceia inca plang! De aceia cand cant incetisor "Doamne miluieste" si parintele spune:
-Mai tare sa se auda pana in iad!
asta ma cutremura! 
Dupa dreptate ...
As vrea sa fi trait altfel. As vrea sa fi fost mai batrana! Sa mai fi trait cativa ani cu Grig.Sa fi crescut copii , sa fi terminat scolile, sa se fi casatorit, sa fi trait macar cativa ani singuri numarandu-ne firele de par alb si plangandu-ne ca ne troznesc genunchii, as vrea sa-l fi gasit impreuna pe Dumnezeu... Dar el a murit tanar, cu parul negru si mustata neagra! Slab! Inca frumos!
Si-l vad cu ochii mintii privind detasat lumea asa cum privea Atlanticul aici...

Sau ca aici mergand spre mine la Barcelona... 


Sau ca aici...plecand de langa mine...
Si ridic coliva facuta pentru ei toti, pentru el, pentru tatal meu, pentru socrii mei, pentru nasii mei, pentru bunicii si strabunicii, pentru Tudor prietenul meu, pentru Marian, barbatul pe care nu l-a revendicat nimeni si pe care eu cu prietenii l-am inmormantat... si spun vesnica lor pomenire! Cu lacrimi dar si cu speranta!

M-am trezit la ora 6 .Nu am facut nimic in plus fata de ce fac  alte femei din lumea noastra ortodoxa.Am gatit. Am legat cirese cu fundite de canute... am tamaiat si m-am rugat, am pregatit cosul.Am plans pentru toti cei care sunt in iad! Si m-am rugat pentru toti cei care nu o mai pot face!
M-am rugat pentru stra-strabunicul meu, Dumitru,ultimul preot al neamului meu, pentru presbitera Ioana, pentru dragul meu tata, pentru nasii mei, pentru Dani si Ionut, pentru verisorii mei Mihaela, Mihai si Nicolae, pentru unchii mei si matusile mele... of, Doamne, multi oameni dragi ai mutat la Tine!Atati de multi incat lumea mea e mai mult Dincolo!
Am impartit pana  seara... intr-un moment de odihna  am constatat ca ma dor mainile. Cosul meu a fost greu pentru ca multa iubire am pus in el . Si l-am carat voiniceste!Prin soare, prin vantul turbat care flutura prosopul pus in cos!
Dragii mei merita toti truda mea!
Atat de mult mi-au daruit in viata lor incat merita cu totii, cu prisosinta.Am refuzat sa ma gandesc la prietenele mele care ...isi petreceau ziua impreuna cu sotii lor. Nu din invidie. ci stiind cat de mult le doare astazi  moartea lui Grig si zbuciumul meu de aproape 7 ani.
Spre seara  fina mea , cea mai speciala din fine,nu numai prin felul ei de a fi, ci si prin povestea botezului ei facut cand avea 27 de ani, impreuna cu sotul ei, au venit in vizita sa le impart ceea ce le pregatisem. Am mancat impreuna inghetata si prajituri si cirese...am povestit... 


si am parcurs cu ei ultimul drum  cu "imparteala"la Daria.Doamne, cat se bucura copii de tot ce la daruiesti!
Si eu am primit astazi! Fina mea  impreuna cu sotul ei mi-au adus un extraordinar de frumos cosulet cu flori! Dar eu, dupa obicei il impart cu Grig! I-l dau lui si-l rog pe bunul meu Dumnezeu , in noaptea acesta in care eu nu pot dormi, acum cand deja praznuim Pogorarea Duhului Sfant, sa-i daruiasca lui mireasma florilor si frumusetea lor chiar asa efemera , spre bucurie si spre iertare !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu