miercuri, 12 martie 2014

Schitul Closca Raiul vazut din Biserica partea a II a

A fost o saptamana diferita de tot ce am trait. Dimineata, cand intr-un fel abia adormeam, ma trezeam inainte ca ceasul sa sune.Incercam sa deranjez cat mai putin, sa nu fiu povara nimanui, asa ca, ma ridicam urgent din pat si dupa ce asezam pe trupul meu crucea, mergeam la baie incercand sa ajung inainte ca maicutele sa doreasca si ele acest lucru! Manastirea e un pic ca o cazarma.Auster. Curat. Ma imbracam rapid si imediat luam in maini Psaltirea lui David. David proorocul, David regele, el a fost inima prin care am vazut raiul aceste zile...
Era ora 7 fara un sfert cand, Macrina tragea clopotul si noi plecam  la biserica. Nu conteaza timpul in manastire. Nu are importanta cat este, cat a trecut, cat mai este.Singurul reper e rugaciunea care nu trebuie sa inceteze.La manastire important este sa-i spui lui Dumnezeu ceea ce inca nu i-ai spus, sa crezi ca El te aude, sa regreti toate acele lucruri pe care intr-o viata nu le-ai facut, sa vorbesti cu El , dar si mai mult sa-L asculti, pentru ca Dumnezeu vorbeste, nu ramane nepasator la vorba ta... 
Slujba de dimineata incepea la ora 7 cuprinde Utrenia, Ceasul 1, Ceasul 3, Ceasul 6 si Obednita. Slujba de dimineata se termina pe la ora 11.La ora 15 urma Ceasul 9 si Vecernia... la 18 30 Canonul cel mare si Pavecernita mare iar la ora 24 Miezonoptica in chilie. Acestea in zilele aliturgice.
In primele zile am stat cuminte in biserica,in intuneric, undeva cat mai aproape de usa si am ascultat. Doar candelele cu ulei luminau biserica si un pic cartile de rugaciune. Dar nici nu e nevoie de prea mult: maicutele stiu aproape tot ce se  citeste. A doua zi am realizat risipirea mintii mele si atunci mi-am luat Psaltirea , sa urmaresc si eu catismele care se citesc. Si de joi, maica m-a rugat sa citesc si eu la analogul pus in mijlocul bisericii. Si viata mea din acel moment s-a schimbat! Acela a fost momentul!Iubesc Psaltirea.Nu exista carte mai frumoasa decat Sfanta Scriptura. Nu exista in afara lui Dumnezeu, om care sa ma fi cunoscut ca David si care ca si mine sa fi plans si sa  fi sperat in iertarea si ajutorul lui Dumnezeu! 
4.Caile tale, Doamne, arata-mi, si cararile Tale ma invata.
5. Indrepteaza-ma spre adevarul Tau si ma invata, ca Tu esti Dumnezeu, Mantuitorul meu, si pe Tine Te-am asteptat toata ziua.
6. Adu-ti aminte de indurarile si milele Tale, Doamne, ca din veac sunt.
7. Pacatele tineretilor mele si ale nestiintei mele nu le pomeni.
8. Dupa mila Ta, pomeneste-ma Tu, pentru bunatatea Ta, Doamne.(psalmul 24)

Doamne atat de frumos este, incat sunt in stare sa copiez aici toata Psaltirea! Am citit si am plans! Dincolo de zidurile inca in constructie ale manastirii, lumea traia viata pe care o traiesc eu acum. Unii lucrau, altii faceau mancare, altii cresteau copii...fiecare dupa cum e randuit acum in viata lui.In manastire insa, in biserica , cei de acolo privesc cu ochii inimii spre mainile lui Dumnezeu si cer iertare si ajutor pentru intreaga suflare. Am si eu ca si voi, multi oameni dragi. Am lasat totul in urma. Telefonul meu era fara semnal, deci ca si inchis pentru toata lumea, iar copii mei stiau ca nu pot vorbi cu mine, cel mult imi pot da un mesaj daca e ceva urgent. In rest,, de ce am fi vorbit?Ce sa le spun lor? Tot ceea ce aveam de vorbit cu oamenii i-am spus lui Dumnezeu pentru ei!
Nu stiu cand trecea timpul! Si cand terminam cu slujbele de dimineata era deja 11.Cred ca au fost niste zile inourate. Candva a plouat. Cred ca era frig. Noi insa, eu si maicutele , alergam din biserica la chilie, lasam cartile de rugaciuni din biserica si le luam in maini pe cele din chilie. Schimbam o biserica cu alta! Aproape trei zile de rugaciune ,asceza si tacere. Stiti cate vorbe se spun in aceste zile? 12 intr-o zi! 
-Multe! a zi astazi Parintele Siluan.
Si daca atunci, cand te trezesti uiti si zici deja "Doamne ajuta", deja nu mai ai decat 10 cuvinte! Dar lucrul acesta te ajuta enorm sa nu te risipesti, sa pastrezi gandul la Dumnezeu. Am trait deci niste zile minunate. Alaturi de mine, sora Elena isi facea canonul ei randuit de parintele duhovnic...Sora Elena a intrat in manastire in ziua in care praznuim Intrarea in Biserica a Maicii Domnului. A fost o zi pentru care s-a pregatit o viata. Stia ca o va trai , pentru ca asta a fost si telul a multor ani.Este licentiata in doua facultati, absolventa a Facultatii de Teologiei si in anii din urma a fost profesoara de Religie! Nici ca puteam sa stau langa cineva mai bine! Si este o persoana calda, buna, modesta...Acum multi ani a vrut sa ramana la Ierihon , dar exact atunci s-a descoperit ca are leucemie  si s-a intors in lume ca sa se vindece. Sfantul Luca al Crimeii si sfantul Nectarie au ajutat-o si iat-o acum cu icoanele ei  in chilia micuta de la Closca.
Luni seara a inceput Canonul Cel Mare. Este bucurie mai mare in acesta saptamana decat Canonul cel Mare?
Canonul ne-a adunat iar, pentru ca in toate zilele biserica s-a umplu de credinciosi.Oamenii au venit, desi multi kilometrii ii despart de Closca. Dar, ce sa facem? Cum sa ne mantuim altfel?Stiu, si in alte manastiri si catedrale, chiar si in bisericii s-a cantat Canonul cel Mare, dar fiecare vrea acolo unde sufletul lui rezoneaza cu rugaciunea preotului...si trebuie sa recunoastem, lumea il iubeste pe Parinte si se bucura sa fie alaturi. Asa ca au venit! Zi dupa zi! Multi! Multi! Iar Parintele...noi avem o vorba despre sfintia sa! Parintele s-a dezlantuit in slujire! 
Anul acesta Parintele ne-a cantat Canonul exact asa cum l-a scris sfantul Andrei Criteanul.
Am sa pun aici un link.Chiar daca nu merge, el poate fi copiat si ascultat totusi http://www.youtube.com/watch?v=i5s73josk28...







Rugaciunea vamesului "Dumnezeule, miluieste-ma pe mine pacatosul!" devine, in Canonul Sfantului Andrei Criteanul, ritmul si respiratia pocaintei in staruitorul stih: "Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma!"



Pocainta-rugaciune a fiului risipitor: "Parinte, gresit-am la cer si inaintea ta, nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau, primeste-ma ca pe una din slugile tale!" ia accentul unui regret nesfarsit pentru pacat, ca pierdere si moarte a sufletului care valoreaza mai mult decat toata lumea materiala: "Ia aminte, Cerule, si voi grai; pamantule, primeste in urechi glasul celui ce se pocaieste lui Dumnezeu si-L lauda pe Dansul." (Cantarea a 2-a, 2) -spune PF DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane









Ajutor si acoperitor S-a facut mie spre mantuire. Acesta este Dumnezeul meu si-L voi slavi pe El; Dumnezeul parintelui meu si-L voi inalta pe El, caci cu slava S-a preaslavit (de doua ori).



Stih: Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma! (se repeta dupa fiecare tropar)



De unde voi incepe a plange faptele vietii mele celei ticaloase? Ce incepere voi pune, Hristoase, acestei tanguiri de acum? Ci ca un milostiv, da-mi iertare gresealelor.

Vino, ticaloase suflete, impreuna cu trupul tau, de te marturiseste la Ziditorul tuturor. Si indeparteaza-te de acum de nebunia cea mai dinainte si adu lui Dumnezeu lacrimi de pocainta.

Ravnind neascultarii lui Adam celui intai-zidit, m-am cunoscut pe mine dezbracat de Dumnezeu, si de imparatia cea pururea fiitoare si de desfatare, pentru pacatele mele.

Vai, ticaloase suflete! Pentru ce te-ai asemanat Evei celei dintai? Ca ai cazut rau si te-ai ranit amar; ca te-ai atins de pom si ai gustat cu indrazneala mancarea cea nechibzuita.

In locul Evei celei trupesti, facutu-s-a mie Eva intelegatoare gandul cel cu pofta trupeasca, aratandu-mi cele placute, si gustand pururea din bautura cea amara.

Dupa dreptate a fost lepadat Adam din Eden, nepazind singura Ta porunca, Mantuitorule. Dar eu, care am calcat totdeauna cuvintele Tale cele datatoare de viata, ce voi patimi?

Covarsind eu de bunavoie uciderea lui Cain, m-am facut cu stiinta ucigas al sufletului, umplandu-mi trupul de viermi, si razboindu-ma impotriva lui, cu faptele mele cele rele.

Nu m-am asemanat, Iisuse, dreptatii lui Abel. Daruri bineprimite nu Ti-am adus Tie niciodata, nici fapte dumnezeiesti, nici jertfa curata, nici viata fara prihana.

Precum Cain asa si noi, ticalosule suflete, am adus fapte murdare Facatorului tuturor si jertfa vrednica de mustrare si viata ne-trebnica; pentru acestea ne-am si osandit impreuna.

Ziditorule, facandu-ma lut viu, ai pus intru mine trup si oase si suflare si viata; dar, o! Facatorul meu, Mantuitorul meu si Judeca-torul meu, primeste-ma pe mine cel ce ma pocaiesc.

Marturisesc Tie, Mantuitorule, pacatele pe care le-am facut, si ranile sufletului si ale trupului meu, care talhareste le-au pus inlauntrul meu gandurile cele ucigatoare.

De am si gresit, Mantuitorule, dar stiu ca esti iubitor de oameni; bati cu mila si Te milostivesti fierbinte; pe cel ce plange il vezi, si alergi ca un parinte, chemand pe cel ratacit.

Pe mine cel lepadat inaintea usilor Tale, Mantuitorule, macar la batranete nu ma lasa in iad, desert, ci, mai inainte de sfarsit, ca un iubitor de oameni, da-mi iertare gresealelor.

Eu sunt cel cazut intre talhari, in gandu-rile mele; cu totul sunt ranit acum de ele si plin de bube; dar Tu insuti venind de fata, Hristoase Mantuitorule, vindeca-ma.

Preotul, vazandu-ma mai inainte, a trecut de mine, si levitul, vazandu-ma gol in nenorocire, nu m-a bagat in seama; iar Tu, Iisuse, Cel ce ai rasarit din Maria, venind de fata, miluieste-ma.

Mielule al lui Dumnezeu, Cel ce ai ridicat pacatele tuturor, ridica de la mine lantul cel greu al pacatului si, ca un milostiv, da-mi lacrimi de umilinta.

Vremea este a pocaintei, iar eu vin catre Tine, Facatorul meu; ridica de la mine lantul cel greu al pacatului si, ca un indurat, da-mi iertare de gresealele.

Sa nu ma urasti, Mantuitorule, sa nu ma lepezi de la Fata Ta; ridica de la mine lantul cel greu al pacatului si, ca un milostiv, da-mi iertare de gresealele.

Gresealele mele cele de voie si cele fara de voie, Mantuitorule, cele vadite si cele ascunse, cele stiute si cele nestiute, toate iertandu-le, ca un Dumnezeu, milostiveste-Te si ma mantuieste.

Din tinerete, Mantuitorule, poruncile Tale le-am lepadat, si mi-am trecut toata viata cu pofte, neingrijindu-ma si lenevindu-ma; pentru aceasta strig Tie, Mantuitorule: macar la sfarsit mantuieste-ma.

Bogatia sufletului cheltuind-o intru pacate, pustiu sunt de virtuti crestinesti si, flamanzind, strig: Parinte al indurarilor, apucand inainte, miluieste-ma.

Inaintea Ta cad, Iisuse;gresit-am Tie, milostiveste-Te spre mine; ridica de la mine lantul cel greu al pacatului si, ca un indurat, da-mi lacrimi de umilinta.

Sa nu intri cu mine la judecata, vadind faptele mele, cercetand cuvintele si indreptand pornirile; ci cu indurarile Tale, trecand cu vederea rautatile mele, mantuieste-ma, Atotputernice.

Stih: Cuvioasa maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu-mi da har luminator, din osardia ta cea dumnezeiasca de sus, ca sa scap de intunericul patimilor; si sa laud din inima faptele vietii tale cele frumoase, Marie.

Plecandu-Te dumnezeiestilor legi ale lui Hristos, la Dansul ai venit, lasand pornirile desfatarilor cele neoprite, si toata virtutea, ca pe una singura, cu multa cucernicie ai savarsit-o.

Stih: Cuvioase Parinte Andrei, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu rugaciunile tale, Andrei, scapa-ne de patimile cele fara de cinste si te rugam sa ne arati partasi acum imparatiei lui Hristos, pe noi cei ce te laudam pe tine, stralucite, cu credinta si cu dragoste.































E o cantare de mare pocainta.250 de stihiri.9 cantari bogate.Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma!Nu e pacat pe care noi oamenii sa nu-l fi facut," Inaintea usilor tale stau si de gandurile rele nu ma departez," spunem in rugaciunea sfantului Ioan Damaschin... sigur , pana in momentul mortii e timp de indreptare, pocainta  noastra e ceea ce poate face ca prin zidurile groase ale Bisericii, sa vedem coltul de Rai ce ne este pregatit. Dar asta mai inseamna ceva, stergerea geamului atat de murdar al sufletului, inoirea noastra, iubirea pe care trebuie s-o asezam pentru altii, stiind ca-n chipul lor este chipul lui Dumnezeu... si tot nu e destul pentru mine si poate si pentru altii... sa mai pun un pic de iubire pentru propria persoana stiind ca Dumnezeu nu moartea pacatosului o vrea...
Seara de seara Parintele a citit din cartea Talcuirea Sfintei Liturghii a Parintelui martir Ilarion V.Felea...
Si nici nu stiu cand trecea timpul...luni...marti...miercuri...joi...vineri si slujba de maslu , dar asta e deja alta parte...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu