miercuri, 26 februarie 2014

Seara de februarie-2014

Ploua. Am intrat acum patru ore in casa si am ramas aici. Nu stiu cum a trecut timpul. Nu stiu cum a trecut ziua. Nu stiu cum au trecut deja doua luni din anul acesta. Suntem deja in Postul Mare si abia am trait Craciunul.
Poate pe voi va sperie. Pe mine nu ma sperie, ma intristeaza. 
Poate e de vina si lipsa sfintei liturghii de azi, zi aliturgica.
Am fost dimineata cu o tanara prietena la biserica. Sotul ei ar fi implinit azi 40 de ani!Are insa un an si aproape o luna de la plecarea in Imparatia Domnului.
Desi nu s-au cunoscut in viata aceasta , nadajduiesc sa-l cunoasca pe Grig Dincolo, pentru ca ei sunt atat de asemanatori incat sigur s-ar intelege fara vorbe, asa cum si noi ne intelegem aici...
O prietena Anelinda posteaza un catren extraordinar 

"Nu plânge după ierii ce rupţi ţi-au fost din viaţă
Şi nu gândi la ziua ce nu ştii de-o să vie.
Şi ieri şi mâini şi astãzi iluzii sunt şi ceaţă.
Atât ai: clipa. Fă-o să umple-o veşnicie."
(Omar Khayam)

De ce as plange?Seman tot mai mult cu un batran abandonat.Telefonul suna rar...prietenii care imi vad biroul plin de icoane se ingrozesc si nu ma mai cauta,familia e tot mai departe...prietenii noi sunt prieteni de duminica si slujbe bisericesti...

Dar cred ca e ceea ce mi-am dorit.Un spatiu mai larg in care sa pot linisti bataile inimii mele, sa-mi indrept privirea mai mult spre inauntru si apoi cu curaj spre timpul ce vine, stiind ca daca Dumnezeu il da, el trebuie trait cu cugetare,  ca timp al mantuirii si mare dar.


Si e o singuratate  in care, acum, aproape de miezul noptii, ma simt confortabil, pentru ca desi sunt solitara, Dumnezeu este cu mine , ma aude cand spun:

1.Doamne, auzi rugaciunea mea, si strigarea mea, la Tine sa ajunga !
2. Sa nu intorci fata Ta de la mine; in orice zi ma necajesc, pleaca spre mine urechea Ta !
3. In orice zi Te voi chema, degrab auzi-ma !(psalmul 101)
Iar prin rugaciunea mea sunt cu mine, toti cei dragi, cei vii, copii mei, nascuti si botezati, mama mea, surorile mele, prietenii mei, cei cu care m-am intersectat cumva in aceasta viata, dar si cei adormiti...si Grig si Mihnea si tatal meu si nasii mei si fetita pe care Grig o tine de manuta...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu