joi, 11 iulie 2013

Cersatorii-prima parte

O cunosc pe Cristina din iarna trecuta.Cristina e o tanara blanda,  putin inceata ca minte, frumoasa  si nespus de dulce.
 Era imediat dupa Anul Nou cand intr-o dimineata am vazut-o pe banca, pe trotuar, foarte aproape de blocul meu. Era foarte frig si ea tremura tinand in brate o fetita blonda.M-am oprit asa cum fac mai mereu, sa vad ce se intampla. Am aflat ca e dintr-un sat aproape de orasul meu, ca sotul ei s-a sinucis in vara care a trecut si ca are trei copii mici pe care nu are cum sa-i creasca :nimeni nu o primeste la munca, nimeni nu-i intinde o mana de ajutor si atunci solutia e sa cerseasca pe strada in cel mai apropiat oras.Pe fetita o cheama Bianca.
I-am intins un banut si am plecat spre casa purtand in minte povestea ei si poate nu atat povestea ei, cat zambetul fetitei ei.
Rareori casa mea mi-s-a parut atat de frumoasa si de goala ca in momentul in care am intrat in ea. Ma gandeam mereu la fetita care statea in frig, pe banca, moarta de foame...Mi-se parea ca sunt cea mai ingrozitoare persoana, ca am trecut mai departe de ele, ca nu le-am adus in casa mea sa le hranesc, sa le incalzesc putin, macar putin...Nu am avut putere sa ies din casa dupa ele, dar ma gandeam mereu ca daca mor Dumnezeu ma va intreba cum de am trecut nepasatoare pe langa ele...
Ne straduim mult sa dovedim ca-L iubim pe Dumnezeu.
Este in Evanghelia dupa Matei , cap 22  prima si marea porunca data de Mantuitor:porunca iubirii.
Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau.
 Aceasta este marea si intaia porunca.(cap 22/37,38)

Sa iubesti pe Dumnezeu cu toata inima, cu gandirea, cu respiratia. Fiecare respiratie si inspiratie sa fie cu gandul la Dumnezeu, la iubirea Lui  jertfelnica pe care nimic nu o poate egala.
 Si oare cum sa facem sa-L iubim pe Dumnezeu? Cum altfel decat respectand poruncile .Domnul a spus"Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu. Cel ce nu Ma iubeste, nu pazeste cuvintele Mele". (In. 14, 23, 24).


Pare usor si totusi, a-L iubi pe Dumnezeu inseamna a parasi pacatul si nu numai sa-l parasesti ,cat sa -l urasti atat de mult incat sa simti greata la gandul ca l-ai facut candva.Pacatul dulce pe care l-ai facut atata timp incat a devenit obisnuita!Pacatul de a te gandi la confortul tau, la linistea ta, la sanatatea ta, la banul tau si mai ales, pacatul de a gandi ca toate sunt castigate de tine, prin truda ta, prin munca ta.Desi nimic din ceea ce avem, nu este al nostru, nu este sa nu fi fost primit de la Dumnezeu.
Cum sa arati ca-l iubesti pe Dumnezeu? Cum sa te manifesti? Exact ca intr-o relatie de iubire adevarata , fa voia celui pe care il iubesti, adica implineste cuvintele evanghelice.Adica sa legi porunca iubirii lui Dumnezeu de cea de-a doua porunca:

39. Iar a doua, la fel ca aceasta: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.Evanghelia dupa Matei cap 22 /39

Si cum am dovedit eu ca il iubesc pe Dumnezeu? Uite-ma in casa mea la caldura, o multime de camere goale, ma mut din una in alta, pe canapeaua fetei mele dorm un urs si un ren, la robinete curge apa calda, aragazul si centrala merg cu gaz...pana si frigiderul e plin de mancare si ele, sufletele acestea stau in frig.
Am sunat pe cineva si am verificat daca mai sunt acolo hotarata sa cobor dupa ele si am aflat ca au plecat.Regretul de a nu le fi luat in casa mea m-a urmarit pana ziua urmatoare cand le-am gasit in acelasi loc. Cu bucurie, doar ca nu le-am imbratisat pe amandoua(doar pe fetita am imbratisat-o)le-am invitat la mine.Fetita era gata de drum, mama insa prefera un leu si sa ramana acolo, parca ii era teama de ceea ce putea vede, simti in alt loc, ca si cand lumea de dincolo de ea, ar fi tulburat-o.
-Las-o pe Bianca la mine cat cersesti!
-Nu, doamna, nu pot!Cum sa stau fara ea?
..................................................................................................................................................................
Azi am intalnit-o iar. Era tot pe o banca, pe trotuar in zona centrala a orasului, in brate tine o fetita de doi ani, Bianca era alaturi si...in burta se  vedea un alt prunc.Am reluat discutia:
-Da-mi- o mie pe Bianca!
-Nu pot, doamna, ea e creata mea!
O multime de carlionti blonzi ii incadrau chipul de inger. Ochii negrii taciuni, abis de ganduri!
Am luat-o de mana , am intrat cu ea in magazinul din spatele lor si i-am cumparat de mancare. I-am facut sandviciuri si i-am dat sa manance.Cu pofta, cum nu am vazut la copii mei, indesa in gurita feliile mari...Am reluat iar cererea:
-Da-mi-o pe Bianca!
-Nu pot , doamna!

Ma gandeam mai apoi ,cum as fi facut cu viata mea, daca ea ar fi zis ca mi-o da!Nu stiu cum as fi facut, dar eu o priveam gandind cum as fi bagat-o in cada, cum as fi spalat-o , cum as fi imbracat-o, cum as fi dus-o la biserica...
Azi am simtit ca am depasit, cu ajutorul lui Dumnezeu un prag al confortului propriu. Pentru ca astazi, daca Cristina mi-ar fi dat-o pe Bianca as fi luat-o fara sa ma gandesc la consecinte, ci doar la schimbarea in bine a vietii fetitei. Astazi, in chipul incadrat de carlionti blonzi am vazut chipul smerit si bland al Celui care ne-a spus:



''Flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit;"(Matei cap 25), dar pentru asta a trebuit sa se coaca in mine starea de  daruire, de invatare a evangheliei.Si ma gandesc ca nicio plata nu pot avea pentru ca, mult mi-a luat sa inteleg evanghelia.
E noapte tarziu, o tanara draga mie, imi povestea ca intr-un moment , o batrana mai ciudatica, in biserica,(tocmai in biserica) s-a suparat pe ceva anume si le-a zis:
-Sa fiti blestemate!
Si ea, fata i-a raspuns spontan, amintindu-si sfatul duhovnicului ei:
-Sa fii binecuvantata!
Ma gandesc unde doarme acum Bianca? Cum arata perna pe care se rasfrang caliontii ei blonzi?Ce a mancat de seara? Ce va manca maine? Cand va avea prima ei carte? Dar oare va invata sa scrie si sa citeasca?
Si ma rog ca Dumnezeu sa binecuvinteze toti cersatorii lumii, sa-i ocroteasca si sa le daruiasca si lor caile de mantuire. Noua  ni le-a aratat, ne-a daruit in mod clar, cersatorii lumii, pentru ca prin ei , prin covrigul pe care il dam, prin 0,50 bani, prin mana pe care le-o strangem , prin rugaciunea pentru ei , prin toate aceste moduri,  ne putem castiga mantuirea.
.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu