luni, 21 ianuarie 2013

INIMA CURATA

"Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele."
Asta zic de azi dimineata.Aseara am vazut un film pe youtube despre un om simplu, din Ardealul nostru atat de frumos, un om care a fost in moarte clinica si prin lucrarea lui Dumnezeu a vazut iadul si raiul...ca oaspete.El s-a schimbat pentru restul zilelor lui.Eu m-am speriat lafel ca el si de ore intregi doar asta gandesc. Mi-a ramas imaginea copacilor din rai vazuti de el, de multi zeci de metrii, plini de flori minunate, copaci pe care oamenii cu faptele lor frumoase infaptuite in aceasta viata, aici pe pamant, ii cresc si-i umplu de flori acolo, in Rai. Si ma gandesc la mine, la faptul ca viata mea este spre sfarsit si probabil nu am niciun copac al faptelor bune .Ma spovedesc iar public si spun ca nu cred sa am vreun copacel, poate cel mult un trifoi ofilit...Nu fac nimic bine, nu am niciun rod bun...Si asta ma sperie cumplit.Si stiu ca doar iubind lumea intreaga, pe cei care ma urasc, pe cei care ma prigonesc, pe cei care cersesc cu ochii la geanta mea dar tinand in maini tigari aprinse, pe cei care incearca sa ma excrocheze si ii judec, pe cei care sunt...amarati si pierduti in lipsuri si oricat le-ai da, le dai degeaba...daca nu-i voi iubi si maine cu iubirea de acum, iubire pornita din frica...chiar ma voi duce in acel tunel vesnic de foc! Si nu numai ca ma voi duce eu, dar vor merge si cei pe care ii iubesc atat de mult si nu am facut nimic pentru a-i indrepta...Si vom merge stiind cata iubire si frumusete am pierdut! Si asta e cumplit!
Ce sa facem pentru impietrirea inimii intreba cineva aseara la cateheza.
-Spuneti atat: "inima curata zideste intru mine"Atat! Nu spuneti nimic altceva, nici Tatal nostru, nici "Doamne, Iisuse Hristoase", spuneti asta"Inima curata zideste intru mine", tot timpul, spuneti asta, cereti asta.
Este un vers din psalmul 50, atat de frumosul psalm 50.Cine nu l-a iubit si nu-l iubeste pe David? 

Am fost tentata sa povestesc despre regele David, gandindu-ma la toate fetele care vor citi randurile mele, dar nu o s-o fac in amanunt.Am sa scriu atat ca David  a fost un mare,viteaz si bun rege.Orice ar fi ales sa faca David, ar fi facut stralucit, pentru ca Dumnezeu l-a inzestrat cu toate darurile Sale, si pentru inima lui buna si smerita Dumnezeu il ajuta in toate.

„Aflat-am pe David al lui Iesei, bărbat după inima Mea, care va face toate voile Mele” (Fapte 13, 22).


 Cinstea de care se bucura David înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor nu l-au putut feri, însă, de cădere, pentru ca si in regele David se regasesc atat inaltimea fiintei umane cat si zbuciumul ei.

Intr-o seara David a vazut o femeie frumoasa pe cand facea baie.Si s-a indragostit de ea.A trimis sa i-o aduca si a pacatuit cu ea. Nu a contat ca era femeia unui general al sau .Nu a contat ca era pacat. Nu a contat nimic, decat iubirea , placerea de a tine in bratele sale femeia aceea, de a o iubi.Femeia a ramas insarcinata.
David este conștient de consecințele grave ale faptei sale, căci legea lui Moise prevedea, în astfel de cazuri, pedeapsa cu moartea, atât a bărbatului, cât și a femeii (Levitic 20, 10; Deuteronom 22, 22) și încearcă s-o ascundă, trimițându-l acasă de pe câmpul de luptă pe generalul său, Urie, în speranța că va putea transfera responsabilitatea pentru copil în seama acestuia. Însă Urie, arătându-și devotamentul pe care îl avea față de rege și față de camarazii săi de arme, care erau erau în toiul luptei, nu dorește să meargă acasă, refuz care îl pune pe rege în situația de a fi nevoit să-l omoare, pentru a nu i se afla nelegiuirea, trimițându-l la luptă într-un loc unde avea să moară cu siguranță.Ceea ce s-a si intamplat.
Doua pacate cumplite in fata lui Dumnezeu
  atât prin gravitatea lor, care atrăgea automat moartea, cât și prin urmărilelor, deoarece dușmanii lui Dumnezeu, închinătorii la idoli, care cunoșteau viața curată pe care o avusese regele David până atunci, primeau acum un motiv de a lua în batjocură numele lui Dumnezeu, căruia acesta îi slujea.
Cu un singur pas a adăugând păcat după păcat.Asa cum facem si noi. Și timp de un an nu și-a cunoscut căderea, nu s-a pocăit. Probabil că, în acest timp, David și-a continuat viața ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, slujind cu același zel lui Dumnezeu și împărțind dreptatea în poporul său, negandindu-se niciun moment la faptele sale.Asa cum facem si noi! Constiinta adormita, moarta in aburii pacatului.
Abia după ce regelui i se naște copilul zămislit în adulter, Dumnezeu îl trimite pe proorocul Natan, care nu îl mustră pe față, ci îl lasă să se judece singur, ca unul ce avea datoria de a face judecata în poporul lui Israel, spunându-i o întâmplare: „Erau într-o cetate doi oameni: unul bogat şi altul sărac. Cel bogat avea foarte multe vite mari şi mărunte, iar cel sărac n-avea decât o singură oiţă, pe care el o cumpărase de mică şi o hrănise şi ea crescuse cu copiii lui. Din pâinea lui mâncase şi ea şi se adăpase din ulcica lui, la sânul lui dormise şi era pentru el ca o fiică. Dar iată că a venit la bogat un călător, şi gazda nu s-a îndurat să ia din oile sale sau din vitele sale, ca să gătească cină pentru călătorul care venise la el, ci a luat oiţa săracului şi a gătit-o pe aceea pentru omul care venise la el” (II Regi 12, 1-4). La auzul acestei fapte, regele s-a mâniat foarte tare și a zis:„Precum este adevărat că Domnul este viu, tot aşa este de adevărat că omul care a făcut aceasta este vrednic de moarte. Pentru oaie el trebuie să întoarcă împătrit, pentru că a făcut una ca aceasta şi pentru că n-a avut milă” (II Regi 12, 5-6). Abia atunci, profetul Natan îl face conștient de vinovăția faptei sale și îi arată că, făcând moarte de om, sabia va atârna în veac deasupra casei sale, iar pentru că a luat femeia altuia, femeile sale vor fi luate de către altul.
La auzul acestei mustrări, David nu s-a împotrivit, ca Adam, ci a strigat, revoltat împotriva lui însuşi: „Am păcătuit înaintea Domnului!” (II Regi, 12, 12).
In Natan il vede pe Cel care l-a trimis.Isi recunoaste cu lacrimi sincere pacatul si de la această înțelegere și recunoaștere a păcatului vine și îndreptarea, deoarece Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu. Pentru că s-a judecat singur pe sine și s-a osândit, fiind gata, să primească moartea cu care singur pedepsise pe cel vrednic de o faptă ca a lui, prorocul Natan a zis: „Domnul a ridicat păcatul de deasupra ta şi nu vei muri!” (II Regi 12, 13).
Deşi fericitul David a auzit cuvintele de iertare, totuşi împăratul n-a lăsat pocăinţa, ci se îmbrăca cu sac, în loc de porfiră şi şedea pe cenuşă şi pe jos, în locul tronului ferecat cu aur. Dar nu numai că şedea pe cenuşă, ci chiar şi mânca cenuşă precum însuşi ne spune: „Că cenuşă am mâncat, în loc de pâine, şi băutura mea cu plângere am amestecat-o”. (Psalmul 101, 10).David traieste o reala parere de rau pentru pacatul sau.Simtul dreptatii il face sa scrie psalmul, sa recunoasca pacatul public. 
David a fost un om maret, din el, Dumnezeu randuise sa vina intr-o zi Mantuitorul Nostru,si caderea lui e inca un motiv de teama pentru mine.Daca David  a cazut, apoi eu, cum as putea sa fiu fara greseala? Dar mie, noua, Dumnezeu ni-l-a trimis pe David sa plangem cu vorbele lui, sa cantam la fiecare sfanta slujba unele din cele mai frumoase versuri ale omenirii:

l. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta

 2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. 
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. 
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. 
5. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. 
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. 
7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. 
8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. 
9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. 
10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. 
11. Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. 
12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. 
13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. 
14. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. 
15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. 
16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. 
17. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. 
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. 
19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. 
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei. 

Sa spunem deci cat de des putem"inima curata zideste intru mine" si Dumnezeu se va milostivi trimitandu-ne iertarea SA macar in viata viitoare...sa facem sa creasca copacii nostrii mari, plini de flori minunate, florile inimiilor noastre curate. 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu