luni, 17 decembrie 2012

E vremea colindelor

Sambata am fost deja la un spectacol cu colinde.Nici eu nu stiu cum de m-am dus.Evit de 5 ani locurile aglomerate.Sunt un  om care fuge de multimi.Dar printr-o conjunctura si din dorinta de a asculta Corala Sfantul Mina a Episcopiei, m-am trezit intr-o sala de spectacole.Lume multa, doamne elegante si parfumate, coafate...sala plina pana la ultimul loc.Ce dorinta de frumos si de spectacol, de arta au oamenii!
Am ascultat in deschidere colinde cantate de corala Episcopiei noastre.Ma gandeam privindu-i si ascultandu-i pe preotii nostrii, ca au primit de la Dumnezeu cele mai frumoase voci!In orice moment ar putea sa cante pe cele mai mari scene ale lumii, dar ei au ales sa cante sfintele slujbe ale bisericii, sa cante psalmi...Extraordinara alegere!Mantuitoare!
Am ascultat in a doua parte...Madrigalul! De la"Astazi s-a nascut Hristos" la "Linu-i lin" de la "Buna dimineata la Mos Ajun"la "Steaua sus rasare"...O ora si jumatate de cantec in care 34 de persoane erau una singura...colindator sfant la usa sufletului meu si la ferestrele inimii mele!
Un regal!
In seara aceasta o persoana draga m-a anuntat ca nu poate merge la un alt spectacol si mi-a daruit biletul ei. Azi, in seara acesta am fost l"a Concert extraordinar "Craciun vienez" Orchestral artistic del Bucurest"...Fara sa vreau, fara sa gandesc prea mult m-am urcat intr-un taxi si m-am trezit iar in sala...Acolo, abia acolo,Viena noastra draga a reinviat in amintirea mea.In 2004 am fost prima data la Viena.Si a fost dragoste la prima vedere! M-am indragostit total, iremediabil de Viena.Indiferent de anotimp, de trandafirii infloriti sau trecuti, scuturati din Schonbrunn, de caldura de vara, racoarea toamnelor sau frigul ucigator al iernii, Viena a devenit orasul meu.



Am inteles de ce nemtii nu l-au bombardat, de ce aruncau flori din avioanele cu munitii deasupra Vienei.Viena e un loc viu, real ca un om, ca o fiinta.Mi-am implinit la Viena visul de a participa la Concertul de Craciun.Vienez.Real.Autentic.
Am fost un copil obisnuit intr-o lume in care eram cu totii la fel de saraci sau de bogati, cu aceleasi lecturi, cu aceleasi pasiuni...am ascultat, ca tot romanul, ani in sir, concertul de Anul Nou de la Viena.El era cel mai important eveniment in Anul care incepea.A merge la VIENA si a participa la un astfel de concert parea un vis de neajuns .Inca nu am participat la Concertul de Anul nou...dar am aflat ca nu e greu si daca doresc pot, inca mai pot sa merg...Am dus-o pe fiica mea adolescenta in sala in care are loc, am dus-o la Opera.Am dus-o la Concertul de Craciun la Hofburg.Si nu doar odata! Ultima data a fost la doar cateva zile dupa moartea lui Grig, in decembrie 2007, cam pe acesta vreme.Ne plimbam in frig prin oras, aproape nici nu stiam ce facem, plangeam imbratisandu-ne langa studentii la conservator cantand dumnezeiste langa palat...am luat bilete si seara am fost la concert. Nu-mi mai amintesc ce am ascultat.Pe undeva am cateva poze chiar si din sala, dar imi amintesc cat de mult ma durea sufletul, ce gol imens era in mine, ce pustiu ma cotropea desi eram intr-un loc in care nici macar vienezii autentici nu erau si poate pentru ca ei nu-si permiteau acest lux...As fi lasat tot pentru a mai auzit odata strigarea lui sau zgomotul cheii lui in usa casei noastre.
De cate ori nu suntem pizmuiti de cei de langa noi pentru lucruri lumesti, care nu ne aduc nicio fericire!
Am avut apoi, revenita in tara, o perioada in care nu puteam asculta colinde.Deschideam usa larg colindatorilor, pentru ca asa era traditia casei noastre, Grig primea toate cetele si dadea tuturor bani si dulciuri, deschideam usa, dar spuneam bland ca sa nu supar:
-Nu va suparati,dar nu trebuie sa cantati!
si dadeam cu generozitate colidatorilor, darul meu de Craciun...
Nu puteam sa traiesc fara el Craciunul!Nici acum nu pot! Am invata in timp, dar sunt deja 5 ani , ca acest colind al nostru ca natie nu-l poate opri nimeni, ca el vine de la Dumnezeu si e dat ca bucuria noastra pentru nasterea Mantuitorului sa se exprime si in cei care il canta dar si in sufletul celui care asculta...De ce as opri colindele?
E atata bucurie si dulce lacrima in sufletul meu incat, haideti sa cante orchestra si Polka lui Strauss, dar si Radetzky Marsch si  Wiener Bult Walzer...haideti sa-i primim pe colindatori amintindu-ne copilaria in care morti de frig numaram casele pe care le mai aveam de colindat si bucuria traistelor rasturnate in pat si numararea nucilor si covrigilor primiti...
Hristos se naste slaviti-L/Hristos din ceruri intampinati-L! 
E vremea colindelor!Sa-L intampinam pe Hristos si pruncul sfant sa se nasca in sufletele noastre cu iubire si iertare!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu