miercuri, 31 octombrie 2012

Am fost la Iasi

Teoretic pentru mine Iasul era atat de departe, incat ma gandeam ca nu pot ajunge decat odata pe an, ca pelerin la Sfanta Parascheva.Am constatat ca nu e asa.De aici din orasul meu pana acolo e o distanta pe care am parcurs-o in 5 ore si jumatate.Pe ploaie.Aproape tot drumul pe ploaie.Am oprit intai la Buzau si acolo, in prima biserica in care am intrat, prima icoana care ne-a iesit in cale spre inchinare a fost a Sfantului Nectarie!Cata bucurie sa te intalnesti cu sfintii!Oricat de nevrednic esti, bucuria este mare pentru ca mare este increderea noastra in ei.
Am continuat drumul pe ploaie.In masina cineva ne citea permanent,cuvinte de folos duhovnicesc.In mainile noastre metaniile se roteau parca singure"Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-l pe..."
La Iasi ne asteptau bucurii atat de mari, incat  merita orice ploaie, orice oboseala.
Odata ajunsi acolo grupul meu micut de patru persoane s-a impartit in doua: doi au plecat la Catedrala Mitropolitana, iar eu si Virgil am plecat la spital la Sfantul Spiridon, pentru o intalnire cu un doctor.
Am sa va povestesc intr-o zi in amanunt despre Virgil.Acum trebuie sa va spun doar ca Virgil, este un barbat de 45 de ani pe care medici din Bucuresti l-au diagnosticat cu cancer la rect.A fost un soc pentru noi toti, dar bineinteles in primul rand pentru el.Pentru ca oricat il iubim pe Virgil, nu purtam inima lui si nu traim viata lui.Ne-am rugat pentru Virgil.Am facut toate acele pelerinaje despre care vorbesc pe blog,si pentru el...Zeci de oameni s-au rugat, multi preoti, multi calugari...Pentru ca Virgil chiar isi doreste sa traiasca.El iubeste viata aceasta.El nu e ca altii deja mutat cu gandul dincolo...el are aici o sotie frumoasa si buna, un fiu inca in crestere, o lume, niste planuri...
Virgil s-a spovedit si impartasit.Virgil s-a intors cu fata spre Dumnezeu si Dumnezeu si-a aratat Slava.
-Esti sanatos! I-a spus doctorul din Bucuresti cand trebuia sa-l opereze.
Tumoarea maligna nu mai era!Efectiv nu mai era.Sfintii Luca al Crimeeii si Nectarie al Eghinei la care ne-am rugat,au facut minunea.Numai ca doctorii, unii din ei nu cred in minuni si mai si pierd din vedere pacientul ca om, totul e statistica si protocoale standard.
-Ce daca ? -i-a zis doctorul oncolog.Protocolul e totusi sa te operam!
Si am plecat spre Iasi, sa ne rugam la sfanta Parascheva pentru el si sa ascultam opinia unui alt doctor.
Spitalul?Sfantul Spiridon!Alt sfant la care noi ne-am rugat pentru Virgil.
Am retrait iar tensiunea spitalului si a asteparii, dar asteptarea a fost incununata de bucurie.Virgil este sanatos.Dumnezeu si-a intors fata spre el.Ii spuneam in Ganduri pentru un prieten, ca Domnul il va pazi de tot raul...pazi-va sufletul tau si lucrul acesta s-a intamplat.Nu, nu am prorocit, nici nu am cum sa fac acest lucru, doar am avut incredere in Dumnezeu, atat.Nu va imaginati bucuria noastra cand am plecat din spital.Iasul ne astepta pregatit de seara...oameni multi pe strazi, in magazine, in biserici...Ne-am reintalnit intr-o librarie cu grupul nostru, el era marit cu un tanar student la Iasi.Aveam asa o bucurie in inimile noastre incat as fi imbratisat lumea!Am mers pe jos spre Catedrala Mitropolitana unde este Sfanta Parascheva.Prima noastra oprire a fost la mormantul mitropolitului Iosif Naniescu, numit "cel sfant si milostiv", cel mai stralucit ierarh al Bisericii Ortodoxe Romane din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, dupa Sfantul Calinic de la  Cernica.
Deosebit de  frumoasa biserica!Cladire monumentala, in stil renascentist,picatata de Ttatarascu, in plina maturitate.Elementele decorative care predomina atat in interior cat si in exterior sunt in stil baroc.Deosebit de frumoase vitraliile, alta mostenire a patriarhului Iustinian.

Dar, recunosc, ca suntem atat de preocupati si de robiti iubirii si evlaviei fata de sfanta Parascheva, incat vedem prea putin din ceea ce e in jur.La orice ora, acolo este un rand disciplinat, tacut,de credinciosi care asteapta sa se inchine.Pe lateral altii asezati in strani, pe jos, in picioare sau ingenunchiati asculata slujba si se roaga.Este atat liniste si rugaciune incat nu poti sa nu te rogi si tu.Maica noastra Parascheva ne asteapta pe toti stiindu-ne problemele si durerile pe care le purtam.Mi-s-a parut extraordinar ca anul acesta am ajuns de doua ori la sfanta!Nemeritat.Chiar nemeritat,dar inca o dovada ca ei, sfintii ne iarta pentru ca nu-i cinstim, atat cat am putea.Momentele de rugaciune la racla unui sfant sunt scurte, dar au in ele atat durere si atat bucurie, atatea contraste care fac parte din firea noastra Sunt momente unice si pentru ca sfintii sunt luminile lui Dumnezeu si pentru noi, ei ne rasplatesc mai mult decat am merita.
Era deja seara cand am plecat de la Catedrala.Am mers apoi la Sfintii Trei Ierarhi 
Cred, aceasta e parerea mea de nespecialist, doar de iubitor de manastiri si biserici, ca aceasta a fost cea mai frumoasa biserica construita de noi.
Mii de broderii din piatra,detalii florale,arabescuri minunate,spirale imbinand armonios stilul traditional romanesc cu cei arab si armean,fast,grandoare,marmura,aur pietre pretioase...Din ele toate au ramas zidurile purtand povesti despre decadere si pierdere,dar s-au mentinut pentru ca a fost aici o jertfa bine primita de Dumnezeu.Vreme de 200 de ani, aici au fost asezate moastele sfintei Parscheva.Ne-am inchinat locului unde a fost racla sfantei,admirand exceptionala icoana in mozaic bizantin.Ne-am inchinat moastelor sfantului Vasile cel Mare.Dar si mormantului domnitorului Vasile Lupu inaltand  catre Dumnezeu,fie si in graba, o rugaciune pentru sufletul lui.
Multe daruri pentru o zi!Si inca nu se teriminasera.Am fost apoi inainte de plecarea din Iasi si la biserica Sf Nectarie,unde se afla moastele sfantului Nectarie.Ne-am inchinat si am multumit sfantului pentru ajutorul pe care ni-l da!
Era noapte cand am plecat din Iasi.Oamenii se retrasesera in case, mii de becuri arzand luminau Iasul...noi ne-am inchinat si am plecat pe drumul de intoarcere spre casele noastre mai bogati, mai sanatosi, mai veseli ca dimineata.Unul din tovarasii mei de drum, pelerin ca si mine inchina orasul, masina, drumul care ne sta inainte...Si Dumnezeu pentru ruga pelerinului, a ascultat sfintii si ne-a adus acasa.


2 comentarii:

  1. Si eu fusei, m-a plouat aproape pana la piele, dar nu mi-a parut rau, ca reusii sa ajung la Cuvioasa Paraschiva.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da,Ioachim,(frumos nume ai!)Cuvioasa Parascheva sa te rasplateasca pentru ca nu ai plecat din ploaie la un loc caldut si uscat!Nimic, dar nimic, tu stii acest lucru, nu egaleaza in traire un pelerinaj.Doar sfintele slujbe ale bisericii.In rest, nimic.Deci cat putem, pentru ca e posibil sa traim si zile cand nu vom putea sa facem acest lucru, sa daruim un pic de nevointa sfintilor, cu convingerea ca ei stiu darul nostru si il primesc cu bucurie.

    RăspundețiȘtergere