Dimineata m-am sculat devreme si am coborat in biserica. Orice oboseala dispare imediat cand intru intr-o biserica. E pacea, linistea si lumina blanda a lumanarilor cazand peste sfintele icoane.
Parintele Gavriil era deja acolo si zarindu-l prin usi mi-am amintit cum slujea la Manastirea Sfintii Voievozi Mihail si Gavriil... Am dus la altar pomelnicele pentru bucuria de a primi binecuvantarea Parintelui! Dumnezeu sa ma ierte, stiam ca oricum ne pomeneste la proscomidie, ca gestul meu e simbolic, dar vroiam sa primesc pe cap mana parintelui si zambetul cald, sa simt privirea cu iubire dumnezeiasca, iubire care ma spala de pacate de fiecare data. Si m-am dus! Si a fost asa cum stiam ca o sa fie!
Din pacate nu am stat decat putin, pentru ca urma sa plecam la manastirile Putna, Moldovita si Sucevita. Ziua a fost minunata.
Manastirea Moldovita ne-a intampinat plina de trandafiri inca infloriti: rosii, galbeni, bordo... Intre ei, maica Tatiana ne-a tinut o lectie de Vechi si Nou Testament. Sub lumina verde a lanternei ei, chipurile sfintilor si scenele biblice erau atat de cunoscute incat multimea de pelerini raspundea la intrebarile maicii in cor.
Fresca exterioara a manastirii, primul nostru contact cu manastirea, desi din anul 1537, pe portiunile mari pe care este vizibila, este deosebit de complexa si bogata cromatic, o adevarata sinteza a adevarurilor religiei noastre... Fatada estica prezinta "Imnul acatist", una din temele iconografice cele mai frumoase, "Asediul Constatinopolului", extraordinar de frumos zugravit, in care artistul moldovean reda intr-o vedere panoramica cetatea asediata, cu ziduri puternice, cu turnuri de aparare, cele sapte coline, case si biserici in stilul modovenesc,"Rugul lui Moise" si "Arborele lui Iesei" inaltandu-se strajuit de capeteniile celor 12 semitii ale lui Israil, suprapuse doua cate doua. Pe stalpul de pe fatada sudica sunt redati sfintii militari Sf. Gheorghe, Sf. Dimitrie si Sf. Mercurie.
Recunosc ca cel mai mult m-a impresionat fragmentul din Judecata de apoi, Dumnezeu-Tatal, Iisus si Sfantul Duh ca un porumbel, asezat pe un tron, de sub care apare mana care tine balanta faptelor noastre.
Inca un prilej de meditatie si de rugaciune "Da-mi, Doamne, minte sa fac voia Ta"
Cuvintele maicii Tatiana au fost pline de iubire si de indemnuri spre bunatate si indreptare. Daca ar fi putut sa schimbe in bine sufletele noastre, daca ar fi putut sa inmoaie in noi rautatea si sa sterga pacatul! Cat de fericita ar fi fost!
S-a despartit de noi grabita spre un grup de nemti, hotarata sa strecoare macar o fisura in necredinta lor!
Am mers in biserica proaspat restaurata, ne-am minunat de frumusetea catapetesmei pictata si aurita, de frumusetea icoanelor mari de pe catapeteasma, dar si de scena Rastignirii, socotita a fi una dintre cele mai frumoasa scena pe acesta tema, din toate bisericile Bucovinei. Ne-am rugat, sau mai degraba, ne-am inchinat asa cum fac pelerinii grabiti, privind icoanele si minunandu-se, am dat pomelnice si dupa scurte cumparaturi am plecat spre Putna.
Am ingenuchiat la Putna la mormantul Sf. Stefan cel Mare. O fac intotdeauna. Poate sa fie cat de aglomerat, poate sa fie zi in care sinoadele interzic sub canon ingenuncherea, eu, recunosc ingenunchez la Putna, la mormantul marelui voievod. Mi-e drag. Si mai mult decat drag, el este al meu, pentru ca a fost in cartile mele de istorie, drept, frumos, purtand pe frunte coroana si in mana sabia cu care a aparat neamul noastru si credinta noastra ortodoxa! El a fost si e mandria noastra in fata lumii intregii. ''Mic de stat, maniosul si de graba varsatoriu de sange nevinovat". M-am inchinat la iubirea lui de neam, iubire care si azi iradiaza din mormantul lui.
Mormantul lui este strajuit de icoana Mantuitorului si a Maicii sale. Pictura este proaspat refacuta, desi are aprope 6 veacuri, e luminoasa si foarte frumoasa. Poate prea luminoasa, prea vesela pentru prezenta mormantului sfant, dar pronia lui Dumnezeu!
Peste tot se aude cantarea:
"Stefan, Stefan, Domn cel Mare,
Seaman pe lume nu are,
Decat numai mandrul soare." Este acolo in dandatul clopotelor, in toaca calugarilor, in plansul femeilor si-n rugaciunea care nu s-a oprit niciun moment de la crestinarea noastra.
Am vazut apoi Sucevita. Cu pietate si sfiala. Ctitorie a Movilestilor. Ne-am minunat la Scara Raiului. O maica tanara si foarte bine pregatita ne-a vorbit un pic despre manastire si bineinteles despre Scara Raiului si Sfantul Ioan Scararul. Cuvintele sincere, simple, ne-au mers exact la inima.
In fata noastra statea Scara Raiului, imaginea exacta a judecatii. Pe deoparte, in dreptul fiecarui om este zugravit ingerul care tine in maini o cununa deasupra capetelor oamenilor, totul in perfecta ordine, iar in cealalta parte dezordine, dracii si trupurile celor care cad de pe trepte. Abia in varful scarii ingerul pune cununa pe capul omului, care este prins de mana Mantuitorului... Ajuta-ne Doamne sa prindem mana Ta!
Doar doua vorbe despre Voronet! Am ajuns un pic obositi ...la poarta un paznic mai vigilent a vrut taxa de intrare, babele din grup au inceput galagia:
-De ce? Platim pomelnice! De ce sa mai dam bani?
Cu jena, preotul care ne insotea a mers sa vorbeasca cu maica care vindea la pangar si, ca in Romania, s-au uitat cuvintele Mantuitorului "Dati Cezarului, ce e al Cezarului!". Am vizitat biserica rataciti parca unii de altii si cand sa ies din biserica, o maica s-a ridicat de pe un scaun si a zis
-Haideti sa va spun cateva vorbe!
Ne-am strans in fata ei dintr-o data atenti, fara urma de oboseala.
Si maica Elena ne-a tinut o lectie de viata si moarte cum rar am primit. Ne-a vorbit despre faptul ca manastirea ctitorie a lui Stefan cel Mare a fost ridicata doar in patru luni si jumatate, ne-a aratat peretele vestic langa care eram, si ne-a explicat scena imensa pe care se desfasoara Judecata de Apoi, considerata de specialisti ca fiind superioara compozitiilor de acest gen de la Athos, demna de a fi alaturata Capelei Sixtine, mozaicurilor geamiei Kahrie sau imaginilor de la San Marco. Originalitatea artistului merge pana la a inlocui harpa lui David cu cobza noastra, de a pune alaturi stergare populare, de a imbraca oamenii in vesminte populare romanesti, totul pe un fond albastru minunat, cald, devenit albastru de Voronet egal verdelui Veronese si rosului lui Tizian.
Impresionant cuvantul maicii despre cum toate casele, banii, maririle noastre raman, cand sufletul pleaca gol spre Domnul, urmat doar de faptele noastre...
-Intr-o existenta grea, plina de impozite si taxe, ne gaseste economia tocmai la usa manastirii, tocmai acela este momentul in care ne hotaram sa nu mai cheltuim... Sa avem grija, fratilor, tocmai de sufletele noastre, intelegand ca acesta existenta este doar o etapa spre intalnirea sau departarea de Dumnezeu... Am plecat capul cu iubire in fata reprosului general al maicii, am retinut numele ei, sa adaug ruga mea pentru ea, ca recunostinta vesnica si am intrat in biserica sa las un alt pomelnic pentru 40 de zile.
Exceptional loc, Voronetul. Pastrarea jilturilor daruite de Stefan cel Mare, a clopotelor care striga de veacuri "Stefan Domn, Domn cel Mare, a placii de mormant a Sfantului Daniil Sihastru, a picturilor vechi, a modestiei si curateniei poporului nostru roman asa cum era pe timpul zidirii manastirii, aspecte care se vad in atitudinea maicilor...toate acestea fac din Voronet un loc sfant, o dovada a iubirii nemasurate a lui Dumnezeu pentru noi.
Nu am plecat pana nu m-am inchinat iar la placa de mormant a Sfantului Daniil Sihastru, cerandu-i ca intodeauna sa mijloceasca mantuirea noastra si iertarea greselilor si pacatelor noastre.
Manastirea Moldovita ne-a intampinat plina de trandafiri inca infloriti: rosii, galbeni, bordo... Intre ei, maica Tatiana ne-a tinut o lectie de Vechi si Nou Testament. Sub lumina verde a lanternei ei, chipurile sfintilor si scenele biblice erau atat de cunoscute incat multimea de pelerini raspundea la intrebarile maicii in cor.
Fresca exterioara a manastirii, primul nostru contact cu manastirea, desi din anul 1537, pe portiunile mari pe care este vizibila, este deosebit de complexa si bogata cromatic, o adevarata sinteza a adevarurilor religiei noastre... Fatada estica prezinta "Imnul acatist", una din temele iconografice cele mai frumoase, "Asediul Constatinopolului", extraordinar de frumos zugravit, in care artistul moldovean reda intr-o vedere panoramica cetatea asediata, cu ziduri puternice, cu turnuri de aparare, cele sapte coline, case si biserici in stilul modovenesc,"Rugul lui Moise" si "Arborele lui Iesei" inaltandu-se strajuit de capeteniile celor 12 semitii ale lui Israil, suprapuse doua cate doua. Pe stalpul de pe fatada sudica sunt redati sfintii militari Sf. Gheorghe, Sf. Dimitrie si Sf. Mercurie.
Recunosc ca cel mai mult m-a impresionat fragmentul din Judecata de apoi, Dumnezeu-Tatal, Iisus si Sfantul Duh ca un porumbel, asezat pe un tron, de sub care apare mana care tine balanta faptelor noastre.
Inca un prilej de meditatie si de rugaciune "Da-mi, Doamne, minte sa fac voia Ta"
Cuvintele maicii Tatiana au fost pline de iubire si de indemnuri spre bunatate si indreptare. Daca ar fi putut sa schimbe in bine sufletele noastre, daca ar fi putut sa inmoaie in noi rautatea si sa sterga pacatul! Cat de fericita ar fi fost!
S-a despartit de noi grabita spre un grup de nemti, hotarata sa strecoare macar o fisura in necredinta lor!
Am mers in biserica proaspat restaurata, ne-am minunat de frumusetea catapetesmei pictata si aurita, de frumusetea icoanelor mari de pe catapeteasma, dar si de scena Rastignirii, socotita a fi una dintre cele mai frumoasa scena pe acesta tema, din toate bisericile Bucovinei. Ne-am rugat, sau mai degraba, ne-am inchinat asa cum fac pelerinii grabiti, privind icoanele si minunandu-se, am dat pomelnice si dupa scurte cumparaturi am plecat spre Putna.
Am ingenuchiat la Putna la mormantul Sf. Stefan cel Mare. O fac intotdeauna. Poate sa fie cat de aglomerat, poate sa fie zi in care sinoadele interzic sub canon ingenuncherea, eu, recunosc ingenunchez la Putna, la mormantul marelui voievod. Mi-e drag. Si mai mult decat drag, el este al meu, pentru ca a fost in cartile mele de istorie, drept, frumos, purtand pe frunte coroana si in mana sabia cu care a aparat neamul noastru si credinta noastra ortodoxa! El a fost si e mandria noastra in fata lumii intregii. ''Mic de stat, maniosul si de graba varsatoriu de sange nevinovat". M-am inchinat la iubirea lui de neam, iubire care si azi iradiaza din mormantul lui.
Mormantul lui este strajuit de icoana Mantuitorului si a Maicii sale. Pictura este proaspat refacuta, desi are aprope 6 veacuri, e luminoasa si foarte frumoasa. Poate prea luminoasa, prea vesela pentru prezenta mormantului sfant, dar pronia lui Dumnezeu!
Peste tot se aude cantarea:
"Stefan, Stefan, Domn cel Mare,
Seaman pe lume nu are,
Decat numai mandrul soare." Este acolo in dandatul clopotelor, in toaca calugarilor, in plansul femeilor si-n rugaciunea care nu s-a oprit niciun moment de la crestinarea noastra.
Am vazut apoi Sucevita. Cu pietate si sfiala. Ctitorie a Movilestilor. Ne-am minunat la Scara Raiului. O maica tanara si foarte bine pregatita ne-a vorbit un pic despre manastire si bineinteles despre Scara Raiului si Sfantul Ioan Scararul. Cuvintele sincere, simple, ne-au mers exact la inima.
In fata noastra statea Scara Raiului, imaginea exacta a judecatii. Pe deoparte, in dreptul fiecarui om este zugravit ingerul care tine in maini o cununa deasupra capetelor oamenilor, totul in perfecta ordine, iar in cealalta parte dezordine, dracii si trupurile celor care cad de pe trepte. Abia in varful scarii ingerul pune cununa pe capul omului, care este prins de mana Mantuitorului... Ajuta-ne Doamne sa prindem mana Ta!
Doar doua vorbe despre Voronet! Am ajuns un pic obositi ...la poarta un paznic mai vigilent a vrut taxa de intrare, babele din grup au inceput galagia:
-De ce? Platim pomelnice! De ce sa mai dam bani?
Cu jena, preotul care ne insotea a mers sa vorbeasca cu maica care vindea la pangar si, ca in Romania, s-au uitat cuvintele Mantuitorului "Dati Cezarului, ce e al Cezarului!". Am vizitat biserica rataciti parca unii de altii si cand sa ies din biserica, o maica s-a ridicat de pe un scaun si a zis
-Haideti sa va spun cateva vorbe!
Ne-am strans in fata ei dintr-o data atenti, fara urma de oboseala.
Si maica Elena ne-a tinut o lectie de viata si moarte cum rar am primit. Ne-a vorbit despre faptul ca manastirea ctitorie a lui Stefan cel Mare a fost ridicata doar in patru luni si jumatate, ne-a aratat peretele vestic langa care eram, si ne-a explicat scena imensa pe care se desfasoara Judecata de Apoi, considerata de specialisti ca fiind superioara compozitiilor de acest gen de la Athos, demna de a fi alaturata Capelei Sixtine, mozaicurilor geamiei Kahrie sau imaginilor de la San Marco. Originalitatea artistului merge pana la a inlocui harpa lui David cu cobza noastra, de a pune alaturi stergare populare, de a imbraca oamenii in vesminte populare romanesti, totul pe un fond albastru minunat, cald, devenit albastru de Voronet egal verdelui Veronese si rosului lui Tizian.
Impresionant cuvantul maicii despre cum toate casele, banii, maririle noastre raman, cand sufletul pleaca gol spre Domnul, urmat doar de faptele noastre...
-Intr-o existenta grea, plina de impozite si taxe, ne gaseste economia tocmai la usa manastirii, tocmai acela este momentul in care ne hotaram sa nu mai cheltuim... Sa avem grija, fratilor, tocmai de sufletele noastre, intelegand ca acesta existenta este doar o etapa spre intalnirea sau departarea de Dumnezeu... Am plecat capul cu iubire in fata reprosului general al maicii, am retinut numele ei, sa adaug ruga mea pentru ea, ca recunostinta vesnica si am intrat in biserica sa las un alt pomelnic pentru 40 de zile.
Exceptional loc, Voronetul. Pastrarea jilturilor daruite de Stefan cel Mare, a clopotelor care striga de veacuri "Stefan Domn, Domn cel Mare, a placii de mormant a Sfantului Daniil Sihastru, a picturilor vechi, a modestiei si curateniei poporului nostru roman asa cum era pe timpul zidirii manastirii, aspecte care se vad in atitudinea maicilor...toate acestea fac din Voronet un loc sfant, o dovada a iubirii nemasurate a lui Dumnezeu pentru noi.
Nu am plecat pana nu m-am inchinat iar la placa de mormant a Sfantului Daniil Sihastru, cerandu-i ca intodeauna sa mijloceasca mantuirea noastra si iertarea greselilor si pacatelor noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu