joi, 30 august 2012

Pomenirea mortilor


Apostolul Pavel catre Telasoniceni cap 4;13...
"Fratilor, despre cei care au adormit, nu voim sa fiti in nestiinta, ca sa va intristati ca ceilalti care nu au nadejde.Pentru ca de credem ca Iisus a murit si a inviat, tot asa credem ca Dumnezeu, pe cei adormiti intru Iisus, ii va aduce impreuna cu El"
Il iubesc pe sfantul Apostol Pavel, poate cel mai mult dintre apostoli,si ma rog sfantului sa ma ajute sa nu cad, firea mea omeneasca sa fie biruita de iubire.
"pe cei adormiti intru Iisus, ii va aduce impreuna cu El", aici este marea problema! Ca momentul mortii sa ne gaseasca marturisindu-L, iubindu-l...
Am nadejde in iubirea si iertarea Lui, dar am indoieli in ceea ce priveste puterea  mea de a trai iubirea lui Hristos ca fiind suficienta , atot cuprinzatoare a fapturilor sale, a intregii creatii.
Ma preocupa altii mai mult decat o fac cu persoana mea, cu cei dragi mie?Sunt pe acelasi palier in grija mea toti, sau am si eu preferinte,sincope in iubire,(de cate ori nu-mi spun" hai sa ma mai gandesc si maine la celalalt si nu astazi, cand am atatea pe cap...'')?De multe ori ma gandesc ca voi gasi si la coltul celalalt un cersator si pot sa-i dau si aceluia, de parca foamea unuia astamparata cu covrigul meu, ajunge tuturor! Prea putin fac, prea putin...
Dimineata am fost la sfanta liturghie la manastire.Sansa mea e ca manastirea e aproape de biroul meu si pot ajunge in 3 minute.Slujba era deja inceputa, si m-am asezat cuminte la usa sa nu deranjez,sa nu fie nimic in prezenta mea care sa atraga atentia si in felul acesta si eu sa ma simt singura cu Dumnezeu.La strana era unul din preoti,singur, iar cel care era de rand in altar e deja ...preferatul meu.
Vedeti, asa iubim,pe unii mult, pe altii fie si cu o centima mai putin...
Am plans, zilele in care sufletul meu plange la sfanta liturghie sunt zile minunate mai apoi!Inca imi suna in minte vocile minunate, iar linistea si pace de acolo m-au urmarit intreaga zi...
In biserica eram patru persoane exceptand slujitorilor:tanti Dumitra impreuna cu nepoata ei, Andreea, eleva in clasa a VII-a,eu, si mos Stelian.
Mos Stelian, este un batran care are 93 de ani, aproape surd, cu proteza la picioare, care vine dimineata de dimineata la biserica.Sta  linistit  pe scaun,pana la momentul aducerii anafurei si atunci vine sontac-sontac, isi ia anafura, o mananca rapid si apoi vine spre butoiul cu aghiazma.Isi ia aghiazma si o bea zgomotos, iar apoi se aseaza pe scaun langa masa cu coliva pentru  cei adormiti.Nu aude slujba, dar sta rabdator, asteptand momentul pe care el il doreste. Pomenirea mortilor.
Are in teancul de pomelnice, un pomelnic mare,aproape jerpelit, scris pe o foaie A4...zeci de nume, cei adormiti din neamurile lui.Teancul cu pomelnice e mare si el pana se apropie preotul de masa, isi cauta febril pomelnicul  pentru a-l pune intre primele, sa fie sigur ca e citit.Totdeauna parintele le citeste , dar el e aproape surd si atunci, ca sa nu-si piarda rabdarea, il scoate in fata...azi il urmarea cu atentie pe preot si cand a vazut pomelnicul in mana sa, si-a intins gatul sa vada mai bine si a inceput sa-si faca cruci pe piept, cadentat, la fiecare nume!93 de ani!
As vrea sa fie neam cu mine, as vrea sa impart cu altii, grija pentru sufletele celor dragi mie!
Si pomelnicul meu e lung, uneori ca sa para mai scurt, scriu cu litere mici, dar greu renunt la cate un nume, mi-se pare cumplit sa tai pe cate cineva, mi-e teama ca il lipsesc de rugaciune tocmai cand are mai mult nevoie de ea.Cred ca le  este de mare ajutor ca cineva, un preot sa se roage pentru ei, si noi alaturi de preot.
Acum  trei ani, am ramas dupa vecernie de vorba cu parintele meu duhovnic, asteptam de la el sfaturi despre ce sa fac pentru sufletul sotului meu, Grig.Intrebam permanent peste tot, dar indiferent ce mi-se spunea era ca si cand lipsea ceva, o informatie.Viata mea era mai fara rost decat este acum,eram  ca o cioara stinghera pe un gard rupt...
-Unde e sufletul lui, Parinte?Poate fi speranta de mantuire la un suflet plecat total nepregatit...Ce sa mai fac pentru el?
-Cel mai bun lucru pe care il puteti face e sa participati zilnic la sfanta liturghie.Fiecare zi pe care o traiti sa fie o liturghie pentru el.Traiti o zi ii dati o liturghie.Traiti un an ii dati 365 de liturghii.Hai sa ne rugam impreuna.Vino in fiecare zi cu o paine si o lumanare si un biletel cu numele lui si sa ne rugam impreuna!Hai sa facem impreuna acest lucru pentru el!Gandeste-te ca trebuie sa traiesti pentru a te ruga pentru el!Daca nu vei mai fi, cine o sa mai faca lucrul acesta pentru el?Esti singura care te poti ruga pentru sufletul lui. 
Nu contau copii pe care Dumnezeu mi-i lasase mie .Cumva pe ei, saracutii, ii dadusem in grija Maicii Domnului,dar sufletul dragului meu...gandul ca poate sa fie in iad ma cutremura cumplit.
Sunt ani deci, era 2 iulie 2009, cand am discutat cu parintele, pe 3 iulie am facut prima pomenire asa...apoi am continuat! Am parcurs si parcurg periodic mii de kilometrii, am inconjurat pamantul cu plansul meu si cu rugamintea"Pomeniti-l si pe sotul meu, Gheorghe!"L-am dat in sufletele si mintilor a sute de preotii, monahi si monahii, si tot nu pot avea liniste deplina..."pe cei adormiti intru Iisus, ii va aduce impreuna cu El".
Iubirea lui Hristos este atat de mare incat nadajduiesc in mila Lui, dar nu ma pot opri! Maine,indiferent de vreme, eu voi fi intr-un colt de biserica plangand la sfanta liturghie si apoi voi ridica o paine cu o lumanare si coliva manastirii pentru toti cei care se pomenesc acolo., pentru mortii mei, incepand cu stra-strabunicul Dumitru si continund cu Grig, dar si pentru mortii mosului Stelian.Suntem intai partasi si rugatorii impreuna catre Domnului cu rugaciunea"Cu Sfintii odihneste, Hristoase, sufetele adormitilor robilor Tai, unde nu este durere, nici intristare,nici suspin, ci viata fara de sfarsit!"
Si uneori lacrima mea se transforma in zambet gandindu-ma ca Dumnezeu pentru efortul lui mos Stelian , pentru cumintenia  micutei Andreea, care la doar 13 ani este in biserica dimineata de dimineata, pentru smerenia lui tanti Dumitra, si mai ales pentru  rugaciunea niciodata obosita sau plictisita a preotului pentru mii de oamenii-mii de nume,ridica din iad sufletele celor pomeniti.
Si uite asa se infaptuieste...pomenirea lor din neam in neam, iar eu il mai tin odata in bratele mele, pe el, pe dragul meu,  dar si pe  tatal meu, pe nasa mea, pe socrul meu, pe soacra mea, pe Daniela, Ionut, Iulian, Alexandru, Radu, Laurentiu, Dumitru....Elena, matusa mea inmormantata astazi, departe de mine! Dumnezeu sa le dea odihna vesnica si iertarea pacatelor lor.Iar noua, spune parintele meu , viata lunga , sa putem sa-i pomenim!Pentru ca si asta e o dovada a iubirii noastre.

2 comentarii:

  1. Frumos...Acelasi sentiment il am si consider ca e o datorie a mea sa-i trec la Sf. Liturghie pe toti ai mei, vii si morti, mai ales pe cei morti. Incerc de pe acum sa fac tot posibilul sa ma ingrijesc de sufletul meu, ca in cazul in care, peste ani si ani..., nimeni nu va da o Liturghie pentru mine.

    RăspundețiȘtergere
  2. Din pacate am pierdut ani importanti, dar multumesc lui Dumnezeu ca intr-o zi mi-a vorbit prin preotul meu duhovnic si acum indrept cat pot de mult...raman insa multe alte lucruri de facut pentru ei.Cat despre pomenirea noastra, eu cred ca Dumnezeu va randui ca cineva din neamul nostru intr-o zi sa se roage pentru noi.Am sa te rog sa citesti "Stra-strabunicul meu preotul"
    Multumesc pentru ca ati citit si pentru aprecieri.

    RăspundețiȘtergere